Că actuala clasă politică e coruptă până în „măduva oaselor” asta o ştiam cu toţii. În loc să se facă autostrăzi, şcoli, baraje, spitale, fabrici şi lucrări edilitare, care să ducă la prosperitate naţională şi creşterea salariilor pentru toţi românii, politicienii noştri fură „tot ce prind”, cu sutele şi miliardele de dolari. În loc să se facă economie la hoţi s-au tăiat îndemnizaţiile de mame pentru o populaţie îmbătrânită şi în cădere demografică liberă. Ceea ce face acum DNA îmi seamănă cu operaţiunea „mani pulite” din Italia anilor 90, care a dus la destrămarea clasei politice italiene. Însuşi tata socru de premier Ilie Sîrbu şi primul sforar post-decembrist Viorel Hrebenciuc cad în afacerea mafiei retrocedărilor. Cu sentinţe false grupul de interlopi politici se împroprietărea cu şapte judeţe de pădure. Pe ăştia nimic şi nimeni nu-i mai sătura. Erau posedaţi de satana averilor nemăsurate şi incomensurabile. Mai mult, Viorel Hrebenciuc îi propunea tânărului june învechit în rele, Dan Şova, şefia PSD în schimbul legii amnistiei/graţierii, ca să scape hoţii din politică de închisoare. Zilele acestea portretul robot al PSD e demn de un partid zombi, creaţia letală a lui Ion Ilici Iliescu, ce a venit la putere pe crimă şi hoţie. Din păcate, încă nu avem o alternativă politică la „sinuciderea” clasei politice de către DNA, să vină alte partide politice noi şi curate la putere, precum şi oameni politici care nu sunt corupţi. Aici se vede lipsa unui partid naţionalist românesc care să preia mesajul anticorupţie şi să vină la putere pentru a curăţa ţara de hoţi. Au avut grijă serviciile secrete şi în special „ne-reformatul” SIE să blocheze tot ce e curat în ţara asta. De aceea nu cred că actuala acţiune de gen „mai pulite” va avea un efect scontat ca să cureţe clasa politică şi să aducă pe scena politcii un partid nou pus pe treabă în slujba neamului. De fapt se vor schimba ca până acum hoţii vechi cu hoţii noi, cum e cântecul lui Constantin Tănase.

Totuşi, vreau să subliniez şi un alt aspect interesant al acţiunii „mani pulite” în maniera DNA-ului românesc. Citind stenogramele date pe surse în presă ca pe vremea lui IV Stalin am sentimentul că ne aflăm, în romanul „1984” al scriitorului britanic George Orwell. E o lume kafkiană, suprarealistă în care pare că toată lumea ascultă pe toată lumea, unde cele mai mici detalii ale vieţii private devin publice, în care nimeni şi nimic nu se mai poate ascunde. O elită subţire „judiciară” şi „justiţiară” controlează tot ce mişcă în ţara asta „râul, ramul”. Şi cândva, undeva, la interesul cuiva se scoate la suprafaţă dosarele. Oare cine apasă pe buton, ca să apară un dosar la suprafaţă peste un an sau doi, după ce a fost ţinut strategic la păstrare? Vezi stenograma discuţiilor între Viorel Hrebenciuc şi generalul Dumitru Iliescu, care e de un trăirism suprarealist, halucinant şi sintetizează atât corupţia infectă şi purulentă a clasei politice, dar şi controlul total al comunicaţiilor inter-umane în România „democratică”. În cazul corupţiilor e perfect, dar în aspectul vieţii private şi civice a oamenilor s-a ajuns la o înregistrare video/audio, pe mandate de ascultare telefon/ambiental de la şase luni la ani de zile, ca formă de control, totală, a întregii societăţii româneşti, ce l-ar face invidios pe Adolf Hitler şi Leonid Brejnev la un loc?

Ionuţ Ţene