La Mulţi Ani tuturor românilor oriunde s-ar afla!

Ziua Naţională a României o întâmpin în fiecare an cu mare emoţie. Când în 1990 s-a hotărât de către Parlamentul României, ca data de 1 Decembrie să fie declarată Zi Naţională a României, am primit cu mare bucurie vestea. Parlamentul României a decis ca ziua Unirii Transilvaniei cu România să fie declarată Zi Naţională, pentru că această zi reprezintă, fără să fiu bombastic şi declarativ, visul istoric de aur al românilor ardeleni, care au ieşit de sub ocupaţia maghiaro-habsburgică şi au dorit unirea cu Ţara Mamă. În 1990, dincolo de greşelile unei clase politice ce pornea pe calea democraţiei, s-a decis în cel mai înalt for deliberativ şi decizional al României, ca ziua Marii Uniri să fie declarată Ziua Naţională a României. Contextul era dificil în epocă. Trebuie să ne reamintim că era începutul sfârşitului pentru Iugoslavia, iar regiunile separatiste finanţate de Germania porneau războiul împotriva Serbiei. Cehoslovacia era pe cale să se destrame, iar la Târgu Mureş, agenţii AVO/BND, semănau sămânţa războiului civil în Transilvania, culminând cu incidentele de la 15 martie 1990. Deci faptul că s-a hotărât ca data de 1 Decembrie să fie Ziua Naţională a României a fost o măsură înţeleaptă a clasei politice de atunci. 1 Decembrie simboliza dorinţa de unitate a unei Românii abia ieşite din comunism şi înconjurată de forţe ostile ce o doreau dezmembrată. Pe 1 Decembrie 1990 am participat cu studenţii clujeni, plecaţi în grup din căminele Haşdeu, cu un tren cu geamuri sparte şi fără căldură sau plata biletului de călătorie, la manifestările de la Alba-Iulia şi am trăit bucuria sărbătoririi acestei prime zile naţionale, umbrită de patimi politice. Cu ochii mei am văzut cum Corneliu Coposu era huiduit de masele instigate de Vatra Românească pe platoul romanilor, iar din tribuna oficială premierul Petre Roman râdea în spate în hohote şi instiga mulţimile din piaţă cu degetul în sus ridicat. Dincolo de incidente, noi, studenţii clujeni, ne-am întors acasă tot cu Naşul şi bând pălinkă şi vodcă rusească ca să ne încălzim acompaniate cu melodii patriotice. De atunci trăiesc în fiecare an cu mare emoţie Ziua Naţională a României, alături de toţi românii care simt româneşte. De aceea mă miră cum unii istorici critică sărbătoarea naţională. Recent istoricul Andrei Muraru, iniţiatorul legislaţiei antilegionare şi consilierul prezidenţial al lui Klaus Iohannis, critică sărbătorirea Zilei Naţionale a României pe 1 Decembrie considerând-o „manifestare golită de conţinut”, doar o paradă pentru care românii nu vibrează. Istoricul crede că o vină pentru lipsa emoţiei şi entuziasmului e că sărbătoarea naţională este iarna. Asemenea aberaţii numai un istoric care o fi făcut facultatea la fără frecvenţă şi s-a specializat pe lipit afişe la partidul liberal şi pentru Klaus Iohannis putea spune astfel de enormităţi fără nicio logică. Poate Andrei Muraru, nu simte nimic de 1 Decembrie şi Marea Unire nu are nicio reverberaţie în sufletul său, dar asta nu înseamnă că trebuie să vorbească în numele românilor şi mai ales al unui preşedinte ales. Mai degrabă îmi pare să cred că Andrei Muraru vibrează doar pe 15 martie sau de Ziua Republicii, pe 30 decembrie, cu gândirea sa întunecată de propaganda comunistă, care s-a perpetuat la mulţi istorici şi după 1990, ce joacă rolul dublu de mari democraţi. Dincolo de aceste sincope propagandistice, 1 Decembrie 1918 este perceput corect de toată suflarea românească, dovadă pieţele marilor oraşe arhipline cu milioane de români, sărbătorind cu bucurie Marea Unire. La românii din ţară se adaugă manifestările celor patru milioane de conaţionali care trăiesc în Diaspora şi care de 1 Decembrie participă în costume naţionale şi cu steaguri tricolore la manifestările dedicate Zilei Naţionale. Şi românii din Republica Moldova participă cu însufleţire de 1 Decembrie la bucuria Zilei Naţionale a României. Avem trei Românii de fapt: România în actualele graniţe, Diaspora şi Republica Moldova. 1 Decembrie nu înseamnă numai unirea Ardealului cu România, ci reprezintă simbolic şi unirea celorlalte teritorii româneşti cu Patria Mamă: Basarabia şi Bucovina. Aşa că de Ziua Naţională le urez La Mulţi Ani tuturor românilor oriunde s-ar afla!

Ionuţ Ţene