„Şi acesta va fi semnul: veţi găsi un Prunc înfăşat, culcat în iesle“ (Luca 2,12)

Iubiţi credincioşi, din nou Crăciunul, cu atmosfera lui tainică, plină de pace şi har, ne plasează în faţa staulului din Betleem şi ne dă posibilitatea să ne închinăm Pruncului Mântuitor. Aşteptau de multă vreme strămoşii acest moment. Proorocul Isaia, cu spiritu-i profetic, Îl vede cu sute de ani înainte: „Căci prunc s-a născut nouă, a cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al Păcii, Părinte al veacului ce va să fie“ (Isaia 9, 5).

Sfântul Apostol Pavel ne încredinţează că era nevoie de o plinire a vremii, de o pregătire a istoriei: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea“ (Galateni 4, 4-5).

Modul în care s-a petrecut „taina dreptei credinţe“ (1 Timotei 3, 16) ni-l relatează Sfântul Apostol Luca. Cezarul Octavian Augustus a decretat un recensământ în Imperiul Roman. Recenzarea avea loc în cetatea de baştină. Aşa se face că Sfânta Fecioară Maria, dimpreună cu dreptul Iosif, s-au deplasat din Nazaret în Betleem, unde-şi aveau obârşia. „Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei“ (Luca 2, 6-7). În ţinutul acela erau păstori, oameni cu inima curată care-L aşteptau pe Dumnezeu şi Îngerul Domnului le-a vestit lor că în Betleem li s-a născut Mântuitor. Plini de bucurie au alergat la Betleem şi, „grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle“ (Luca 2, 16). I s-au închinat, I-au oferit daruri şi s-au întors „slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră, precum li se spusese“ (Luca 2, 20).

Pruncul Mântuitor prezent la Liturghie

Iubiţi fraţi şi surori, noi îi fericim pe păstorii din Betleem care au avut bucuria de a-L adora în ieslea din peşteră pe Pruncul Mântuitor. Şi au putut face lucrul acesta pentru că aveau inima curată. Nu citim noi în predica de pe Munte: „fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8)? Ceea ce au văzut păstorii în noaptea sfântă am putea vedea şi noi, dacă am fi vrednici să vedem. Prin credinţa şi dragostea noastră, după ce ne-am curăţit inima printr-o serioasă pocăinţă şi printr-un efort purificator, care presupune şi o sinceră spovedanie, putem avea o experienţă duhovnicească deosebită.

Anul acesta a fost rânduit de Sfântul Sinod să ne preocupăm în mod special de Sfânta Euharistie şi de Mucenicii Brâncoveni. Or, la Sfânta Liturghie, întotdeauna este prezent Pruncul Mântuitor. Cei ce-şi curăţesc inima, ca păstorii din Betleem, pot să-L vadă.

Sunt nenumărate mărturii în acest sens consemnate de literatura duhovnicească. Din experienţa de viaţă a primelor veacuri de creştinism a luat naştere „Patericul“. Avva Daniil ne povesteşte că un bătrân nevoitor, mare ascet, avea dificultatea de a crede că în Sfânta Cuminecătură este prezent Însuşi Domnul Hristos. Alţi doi bătrâni din chinovie, ştiindu-i viaţa, nu doreau ca bătrânul să se piardă. Şi, îndrăznind pentru jertfelnicia lui, i-au zis: „părinte să ne rugăm lui Dumnezeu toată săptămâna şi credem că duminică, la Liturghie, El ne va descoperi adevărul. Împlinindu-se săptămâna, au venit ei duminică la biserică şi au stat câteşitrei pe o rogojină, bătrânul fiind în mijloc. Şi li s-au deschis lor ochii cei înţelegători. Iar când s-a pus pâinea pe Sfânta Masă, s-a arătat numai lor ca un Prunc. Şi când întindea mâna preotul să frângă pâinea, iată îngerul Domnului s-a pogorât din cer, având cuţit şi a jertfit pe Prunc şi a turnat sângele Lui în pahar. Iar când a frânt preotul pâinea în bucăţi mici şi îngerul tăia din Prunc bucăţele mici“ (Pentru Avva Daniil, „Pateric“, Alba Iulia, 1990, p. 51). Bătrânul a fost convins de prezenţa reală a lui Hristos în Sfânta Euharistie. „Pruncul Mântuitor este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“ (Ioan 1, 29). „Pruncului Mântuitor, Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor!“ (Apocalipsa 5, 13) (…)

Euharistia, Trupul şi Sângele Mântuitorul

Dreptmăritori creştini, aşadar Liturghia ne aşează în faţa ieslei din Betleem şi în faţa Pruncului Mântuitor. Când ne pregătim pentru Liturghie şi oficiem Proscomidia, aşezând steluţa peste pâinea ce va deveni la sfinţirea darurilor Trupul lui Hristos, rostim cuvintele scripturistice: „Şi iată, venind steaua, a stat deasupra unde se afla Pruncul“ (Nicolae Cabasila, „Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi despre Viaţa în Hristos“, Bucureşti, 1989, p. 41). Se rostesc apoi cele spuse de prooroci despre Prunc.

La orice Sfântă Liturghie, în Euharistie, Îl putem recunoaşte pe Pruncul Mântuitor. Euharistia nu este un simbol, ci este Însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului. El Însuşi a spus lucrul acesta. Sfântul Nicolae Cabasila ne zice că jertfa se săvârşeşte „în clipa sfinţirii… că ceea ce se jertfeşte nu e pâinea, ci Însuşi Trupul lui Hristos; că jertfa Mielului lui Dumnezeu e una singură, adică cea adusă o dată pe cruce“ (op. cit., p. 79.) (…) Crăciunul, întruparea lui Hristos, se reactualizează la orice Liturghie (…)

Iubiţi fraţi şi surori, Crăciunul şi, mai ales Sfânta Liturghie, ne dă posibilitatea să-L adorăm şi să ne închinăm Pruncului Mântuitor. Mai mult decât atât, ne dă posibilitatea să-L primim în ieslea sufletului nostru. Dar, pentru a-I fi o gazdă ospitalieră, trebuie să facem rânduială în interiorul nostru. Şi lucrul acesta am încercat să-l facem de-a lungul postului.

La utrenia din 23 decembrie cântam: „Pe mine, cel ce am ajuns peşteră de tâlhari, arată-mă, Doamne, Cel ce în peşteră Te-ai născut, lăcaş al Tău şi al Tatălui şi al dumnezeiescului Tău Duh, ca să Te slăvesc întru toţi vecii“ („Mineiul pe Decembrie“, EIBMBOR, Bucureşti, 2005, p. 377). Sfântul Ioan Gură de Aur ne încurajează să facem o serioasă pocăinţă: „Stăpânul este bun şi iubitor de oameni. Însuşi a spus-o: nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă, să se pocăiască şi să fie viu. Mică e oboseala ce o vrea de la tine; iar El îţi dă bunătăţi mari; îţi cere să-I dai prilej ca să-ţi dea comoara mântuirii. Pune-I înainte lacrimile tale şi El îţi dă iertare“ (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omiliile despre pocăinţă“, EIBMBOR, Bucureşti, 1998, p. 60) (…)

Într-o lume fracturată de răutate şi de ură, Cel ce poate aduce armonia şi pacea este Pruncul Mântuitor. Atunci când S-a născut, îngerii au cântat imnul minunat pe care-l ştiu toţi creştinii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ (Luca 2, 14). De El au nevoie toţi oamenii, chiar dacă nu-şi dau seama (…)

„Doamne, intră şi la noi“

Iubiţi credincioşi, dacă Pastorala are în acest an euharistic un pronunţat caracter liturgic, afirmăm cu tărie că, la Sfânta Liturghie, Pruncul Mântuitor este cu noi. Este cu noi şi aşteaptă ca, după ce ne-am pregătit cum se cuvine, să-L primim.

Această realitate o exprimă artistic Vasile Voiculescu într-un Colind. În prima parte este afirmată credinţa creştină a prezenţei reale a lui Hristos în Sfânta Euharistie: „În coliba-ntunecată/ Din carne şi os lucrată, /A intrat Hristos deodată./ Nu făclie ce se stinge,/ Nici icoană ce se frânge,/ Ci El Însuşi, trup şi sânge,/ Preschimbat pentru făptură/ Într-o scumpă picătură,/ Dulcea Cuminecătură“.

Lucrarea pe care o face Domnul Hristos în fiinţa noastră este minunată: „Coliba cum L-a primit/ S-a făcut cer strălucit/ Pe bolta de mărgărit,/ Iar în ea soare şi stele/ Cu Arhangheli printre ele./ În mijloc Tron luminos/ Şi, pe el, Domnul Hristos,/ Care mult se bucura/ Duhul Sfânt S-alătura/ Şi acolo rămânea/ Şi acum şi pururea“.

Iar răspunsul nostru firesc este următorul: „Şi noi, Doamne, ne-am sculat/ Colibele-am curăţat/ Uşi, ferestre, toate-s noi,/ Doamne, intră şi la noi“ (Vasile Voiculescu, „Integrala operei poetice“, Anastasia, Bucureşti, 1999, p. 575).

Dorim, iubiţi fraţi şi surori, ca sărbătorile Crăciunului să vă aducă dumneavoastră şi tuturor celor dragi bucurie, pace, sănătate şi armonie, de care toată lumea are atâta nevoie. Iar Anul Nou şi Boboteaza să vă fie pline de har!