Citesc siderat in presa romana ca filmul Aferim! e o capodopera. O capodopera care face praf ortodoxia romana! Asa cum o facea si alta capodopera, Dupa dealuri! Ce sa mai spun de modestia incifrata 4, 3, 2, o supercapodopera! Ba cineva o numea recent “capodopera cu scenariul furat”! Dar scenariul nu face parte din capodopera? Daca e furat, insemana ca opera nu e perfecta, ca nu poate fi capodopera. Sigur, de unde morala, virtute, cand e vorba de bravii filmului romanesc?!

Dar ce nu e capodopera in ograda noului val? Cand a aparut Moartea domnului Radulescu, toata stirimea a tabarat cu pecetea capodopera, nu se mai gasea in vocabular un alt cuvant. Dar despre A fost sau n-a fost?, nu s-a spus ca e o capodopera? Despre Marfa si banii, la fel. Despre E pericoloso sporgersi, asijderea. Despre Occident, la fel. Despre Radeti ca in viata, tovarasi!, idem. Tot ce face Mungiu e idem. Nici n-a inceput filmarile la noul product care a obtinut de la poporul roman zis CNC aproape 2 milioane de lei (de, daca nu mai e Nicolaescu sa-i stea in drum!), ca deja stiristii il si numesc capodopera.

Tot ce a creat noua generatie defileaza sub semnul capodoperei. Filmele nu ruleaza pe piata, din lipsa de spectatori, dar sunt capodopere! Le numeste asa si le valideaza cine? Unii care n-au creat o opera in viata lor, tot felul de stiristi, care sunt “specializati” in titluri, sa rada si curcile. Cineva scrie acum despre Aferim! ca e o “capodopera misto”! A alaturat un cuvant cu substanta univesala cu un cuvant tiganeasc, ca sa rupa gura targului!

Pai si eu am publicat 89 de carti si am facut 47 de filme, de ce sa nu spun ca vreo 70 din ele sunt capodopere? Si voi aduce argumente si unii ma vor crede, va garantez. Sigur, am dovedit ca sunt in stare de fapte mari, de ce nu ar rezulta ca tot ce iese din mintea si pana mea poarta amprenta genialitatii?!

Dar ca sa fie o capodopera, o opera are nevoie de o recunoastere publica a valorii ei, de audienta, nu doar de recunoasterea ei in grup, in gasca, intre amici. E nevoie de validarea ei de catre critici profesionisti, autorizati, care stiu sa o cantareasca estetic. Capodopera e sinonima cu opera exceptionala, cu opera perfecta, cu o tipologie model pentru altii, cu opera universala. Ca sa fie capo d’opera, cum spun italienii, de la care s-a format cuvantul capolavoro / capodopera, e nevoie ca o opera sa-si verifice valoarea in timp. Dar nici nu s-a nascut filmuletul lui Nae, ca inca de la avanpremiera, dl critic de ocazie, pe care degeaba il trimiti la teoria capodoperei lui Mihail Dragomirescu, pune calificativul cap de opera, ca sa nu mai fie discutii, sa nu se mai intrebe nimeni daca filmul respectiv e bun de ceva!

Puiu declara ca filmul romanesc incepe o data cu Marfa si banii, ca pana atunci cinematografia nationala n-a existat, a fost o gluma. El a decretat ca filmul romanesc incepe cu porcaria lui, cu un reprezentant al fuckyou-cismului romanesc, cu o sinteza de injuraturi intraductibile in engleza (eu am vazut filmul subtitrat in engleza) si alte limbi ale pamantului. Latrina devenita capodopera! El, Puiu, Cristianus, noul Vespasianus al filmului romanesc!

Si de la el tot curg capodoperele! Draga Sitaru, nu-ti mai face probleme de public, de finantare, de valoare, filmele tale sunt capodopere, fiindca asa a declarat seful de scoala, domnul Vespasian Puiu! La debut, Radu Potcoava se intreba ce sanse are cu minimalismul? Stai cuminte, Radule, ai sanse sa faci capodopere! La fel Dorotheea Petre, nu te mai necaji, toate filmele in care ai jucat tu sunt capodopere. Pana si scurt metrajele sunt capodopere. Capodopere de doi bani, da, dar capodopere! Mi-a spus Papil Panduru cum il regiza Mungiu pe el, cand a jucat rolul unui mort in Corul pompierilor! Cum? L-a inviat! Orice cadavru in filmul romanesc trebuie sa fie un cadavru viu! Ca sa fie o capodopera! Daca Jean Mihail, Jean Georgescu, Victor Iliu, Liviu Ciulei, Gopo, Lucian Pintilie, Iulian Mihu, Veroiu si alti inaintasi stiau ca abia de la anul 2000 incolo incepe filmul romanesc (desi suntem printre primele tari din lume in care s-a manifestat “minunea secolului”, iar primul film este datat 1905!), nu se mai bagau in ciorba asta, nu mai faceau nici un film! Toate cele 121 de filme vechi (majoritatea mute) si 550 de filme socialiste sunt bune de aruncat la lada de gunoi, fiindca n-au ajuns la Cannes, dovada ca ele se difuzeaza in draci pe posturile de televiziune romanesti. Nici un film al Noului Val nu vezi, ci tot filme cu Toma Caragiu, Amza Pellea, Dem Radulescu, Jean Constantin, Florin Piersic et co. Filmul romanesc traieste in ochii milioanelor de telespectatori de ieri si de azi prin hulitul film socialist! Pai atunci decretez si eu o prostie: Cand vreun film al lui Mungiu et co. va avea audienta Nemuritorilor lui Sergiu Nicolaescu, de pilda, abia atunci incepe sa se nasca noul cinematograf romanesc!

Ma uit la Indian Wells Tennis, cel mai mare eveniment american al sportului alb dupa US Open, toate sportivele isi vad de treaba, manifestandu-se cu noblete si modestie, numai Halep a noastra sfideaza lumea. De, ea e machedoanca din Constanta, nu are masura, ea e capodopera! Educatia e drum lung. Nici o capodopera nu o poate suplini. Decretam capodopere din toate prostiile numai pentru ca un cineast s-a nascut dupa ‘89! Cei care au facut razboiul sau revolutia, care le-au adus libertatea acestor copii, nu conteaza, sunt rebuturi, bune doar pentru aruncat la fiare vechi.

George Calinescu, in Istoria lui, rar aplica termenul de capodopera unei opere literare, fiindca si-a scris exceptionala carte intr-o lume normala, epoca de varf a prosperitatii Romaniei, dar acum, cand comisarul european declara, in urma unei analize la fata locului, ca 40 la suta din populatia Romaniei e la limita de subzistenta, ne-au invadat capodoperele. Se pare ca acesta este efectul crizei. Everica! Pardon, Aferim! Nu stiam la ce e buna criza. Acum stim, ne invata cineastii: numai pe vreme de criza se nasc capodoperele!


Grid Modorcea
Corespondenta de la New York