Dacă vă așteptați ca acesta să fie un articol orientat împotriva preoților, împotriva lui Dumnezeu, împotriva Bisericii sau a creștinismului, atunci ați greșit locul. Acest articol se adresează oamenilor deschiși la minte,celor ce gândesc pentru ei și caută să se informeze din mai multe surse înainte de a judeca orice aspect. Nici nu urmăresc să demonstrez cuiva că toți preoții sunt buni, că nu există și cler corupt. E inutil și prostesc să ascundem această realitate urâtă, dar e la fel de grav să ne mărginim orizontul la cei ce nu își îndeplinesc misiunea de preot. Adevărul nu poate fi văzut decât în totalitatea sa, nu limitând totul în funcție de ce place sau nu place cuiva. Încep prin a spune că preoția este o sarcină deosebit de grea. Preotul, mai ales cel ce îndeplinește și funcția de paroh, trebuie să fie un bun administrator și organizator, trebuie să-și dedice mult timp nu doar slujbelor și rugăciunii, dar și enoriașilor care îi cer ajutorul și sfatul cu nenumărate probleme. El trebuie să poată să vorbească și să sfătuiască orice categorie de oameni: tineri, bătrâni, copiii, intelectuali, muncitori, săraci,bogați, bolnavi, femei, bărbați, etc. Un preot trebuie nu doar să dea sfaturi bune și să explice creștinilor orice nedumerire au în ceea ce privește chestiunile teologice, dar mai trebuie să fie și un model din punct de vedere moral. Un paroh răspunde în fața lui Dumnezeu pentru sufletele tuturor celor din parohie, responsabilitatea care și-o asumă este una deosebit de mare atât în fața oamenilor, dar mai ales față de Hristos. Desigur, există cei care nu cred în Dumnezeu pentru că se limitează doar la ceea ce le oferă rațiunea.Logica e utilă pentru om, dar nu e mântuitoare și nu ne va oferi niciodată toate răspunsurile. Acestea fiind spuse, a fi preot e deosebit de greu. Doar cei ce au har și sunt capabili de sacrificiu de sine pot reuși cu adevărat să îndeplinească o asemenea misiune. În fine, despre preoție s-au scris sute și mii de cărți. Cred căcei care îi acuză pe toți preoții (sau cel puțin pe majoritatea) de corupție, habar nu au ce înseamnă a fi preot,cât de ușor e să greșești și cât de greu să faci ceea ce e bine. Asemeni nouă și preoții sunt oameni, nu sunttoți niște sfinți (nici sfinții nu sunt lipsiți de păcate).

Apoi, cum rămâne cu clerul corupt? Cât de mulți preoți sunt buni, câți sunt răi? E imposibil de dat un răspuns, ar fi nevoie ca cineva să analizeze activitatea fiecărui preot al Bisericii Ortodoxe timp îndelungat,să cunoască viața fiecăruia până în cele mai intime detalii, precum și tot trecutul lor, iar apoi să poată judeca în mod obiectiv dacă își fac treaba bine sau nu. Avem uneori impresia că e plină Biserica de preoți corupți pentru că mass-media scoate în evidență faptele acestora mult mai mult decât ale celor care fac bine. Deși există preoți, călugări și chiar episcopi care săvârșesc fapte prin care îi îndepărtează pe oameni de Biserică și de adevărata credință, presa însă se ocupă aproape în totalitate doar de aceste cazuri. Există și o mulțime de preoți și monahi care se implică în societate, cresc copiii orfani sau abandonați de părinți, organizează programe pentru tineri, ajută oameni săraci sau cu diferite probleme, fac multe pentru cei bolnavi și sunt niște repere morale în lumea de astăzi atât de ruptă de spiritualitatea creștină. De ei, de sacrificiul lor, nu știedecât Dumezeu, cei pe care îi ajută și cei care se informează și din altă parte decât din presa mainstream.Căci marile trusturi media îi ignoră aproape mereu pe acești oameni. Aceștia, împreună cu simpli credincioșicare încearcă să fie buni creștini, sunt adevărata Biserică.

Auzim apoi pe unii că spun ”Preotul de la mine din parohie mi-a cerut bani pentru o înmormântare” sau”Episcopul x se plimbă cu o mașină de lux”. Te obligă cineva să dai bani acestora dacă crezi că nu îi vorfolosi așa cum trebuie? Caută un preot bun atunci, cine vrea poate să găsească.E adevărat că în epoca în care trăim numărul clerului corupt e poate mai mare decât era în trecut. Dar cumstă societatea noastră în rest? Avem oameni de calitate în politică, în justiție, în presă, în învățământ? Avemintelectuali de calitate, așa cum aveam în trecut? Nu! Și în aceste sectoare ale societății și-au făcut locindivizi care nu își fac treaba așa cum se cuvine. Dar cei care atacă Biserica și o acuză de corupție, fac ei ceva mai bun pentru oamenii de care pretind că le pasă? Aceștia sunt, în general, adepți ai diferitelor ideologii neo-marxiste sau naivi care au fost manipulați și păcăliți de ei.Adevărul e că societatea noastră e una coruptă, în care imoralitatea e prezentă la tot pasul. Cea mai mare criză a României e criza morală și spirituală. De aici ni se trag și celelalte crize: politică, economică și mai ales demografică. Câte familii își mai educă copiii să fie buni creștini, să aibă niște principii morale solide, să îi ajute pe cei din jur, să meargă la Biserică? Iar apoi ne plângem că nu avem preoți buni. La fel ca politicienii, preoții din România provin din rândul nostru, din societatea noastră. Comportamentul lor, bun sau rău, e produsul educației pe care au primit-o în școală, în familie și în societate. Tocmai de asta o parte din cler nu e așa cum trebuie să fie.

Spunea Părintele Arsenie Boca, unul din cei mai mari duhovnici români, ”Dar voi, oare, ce-ați făcut pentru preoți, ca să fiți mai mulțumiți? Cerut-ați de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinați slujirii lui Dumnezeu? Credeți că vina o poartă numai ei, preoții? Ei sunt fiii voștri! Cum i-ați născut, așa-i aveți? Cele găsiți vina numai lor? Vă trebuie preoți mai buni? Nașteți-i! Iată vă spun că tot poporul este răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăției lui Dumnezeu! Poporul își are în toate privințele povățuitorii pe care îi merită.”. Cuvintele sale sunt tranșante și directe, poate îi supără pe unii, dar în ele nu este decât adevăr. Dacă românii vor mai mulți preoți buni, dacă vor ca aceștia să își îndeplinească misiunea cu cât mai puține abateri, nu ne rămâne atunci decât să ne întoarcem la vechile principii creștine, care altă dată erau respectate cu sfințenie de către strămoșii noștri. Să încercăm noi să fim buni creștini! Să nu mai credem orice spune propaganda anti-creștină, ci să căutăm singuri adevărul! Să oferim în familie fiecărui copil o educație sănătoasă, în așa fel încât pe orice drum o ia în viață să se comporte așa cum ne-ar plăcea s-o facă fiecare preot.

Codrin Goia