Asist cu stupoare la un fenomen nemaiîntalnit în ultimii 25 de ani. Șovinismul antiromânesc a atins cote paroxistice în cazul redenumirii Spitalului de Recuperare Cardiologică din Voinești-Covasna, instituție publică a cărei noi denumiri include și numele unei personalități românești.

De această dată extremiștii moderați din UDMR nu mai strâng semnături ”pentru” drepturi, autonomie/separatism teritorial pe criterii etnice, ci ”împotrivă”. Împotriva unei doleanțe legitime a comunității românești din Covasna, deci împotriva acestora. Dacă impresia celor care își dau cu părerea despre subiect este că aceste conflicte interetnice sunt iscate de politicieni pentru a-și justifica existența, de această dată suntem pe cale să aflăm ceva paradoxal: cu cât numărul de semnături care se opun noii denumiri va fi mai mare, cu atât se va pune în evidență faptul că activitatea șovină și extremistă nu este doar apanajul politicienilor maghiari în campaniile electorale, ci al unei comunități întregi, cetățeni români, îndoctrinați șovin sub ocrotirea guvernelor Romaniei din ultimii 25 de ani, mai atente cu majoritatea parlamantară susținută de extremiștii moderați din UDMR decât cu situația din Transilvania.

tokes-laszlo-kelemen-hunor-udmr

De această dată nu doar politicienii extremiști maghiari se manifestă șovin și xenofob. În acest caz sunt implicate instituții publice care ar trebui să fie echilibrate și cu rol de mediator. Mă refer aici la primarul UDMR din Covasna, Thiesz Janos, sau la președintele Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor. Desigur, prestația lor șovină și profund antiromânească nu mă surprinde. Cei doi au avut suficiente derapaje ca să mă facă să cred că le-ar face plăcere o republică Donbas sau Luhansk în mijlocul României (de altfel legăturile extremiștilor maghiari cu comuniștii rusofoni din Republica Moldova și conducătorii UTA Găgăuzia sunt notorii). Dar este pentru prima dată când aceștia, repet, nu au discursuri și nu organizează mitinguri sau acțiuni ”pentru”, pentru așa-zise drepturi (în fapt pentru separatism nu pentru drepturi dar asta este o altă discuție) ci ”împotrivă”, împotriva românilor și a dorințelor lor.

Primarul UDMR din Covasna, care este și primarul românilor din orașul Covasna, nu vorbea ”pentru” drepturi ale maghiarilor din oraș ci ”împotriva” unui drept al românilor din Covasna, refuzând practic să-i reprezinte echilibrat și pe românii din oraș. Dacă maghiarii au voie să denumească instituții cu numele unor personalități maghiare, de ce nu au același drept și românii din oraș, întreb public. Președintele CJ Covasna, care ar trebui să fie o persoană echilibrată care să-i reprezinte și pe românii din județ, nu vorbea ”pentru” drepturi ale maghiarilor ci ”împotriva” unui drept al românilor.

Mă gândesc îngrozit, uitându-mă la această revărsare de ură antiromânească în care liderii politici maghiari consideră că, la fel ca în Evul Mediu, românii din Covasna au un statut de națiune tolerată cu obligația de a accepta orice din partea grofilor maghiari, dacă acum se comporă astfel, mă îngrozesc și mai tare gândidu-mă ce s-ar întâmpla cu românii dacă acești indivizi fără nici cele mai elementare noțiuni de toleranță și respect reciproc ar ajunge să conducă după bunul plac o republică separatistă în mijlocul României.

Dan Tanasă