De câteva luni de zile discut cu istoricul Cornel Jurju despre viitoarea sa carte, o biografie a Doinei Cornea, care trebuie să îi apară în curând. Istoricul clujean a corectat o sintagmă generală folosită în opinia publică și presă: dizidenta Doina Cornea. E greșit să o numim ”dizidentă” pe Doina Cornea, deoarece ea nu a dorit reformarea comunismului ca și gorbacioviștii, ci căderea regimului totalitar. Corect ar fi să se scrie de către presă și să se spună de către opinia publică cu apelativul corect istoric de ”opozant” al regimului comunist privind pe Doina Cornea. Aștept cu nerăbdare în librării cartea istoricului clujean, care oferă o fațetă corectă și obiectivă a acestui oponent împotriva comunismului, influențat de intelectualii democrați de dreapta ai culturii franceze.

Biografia lui Doina Cornea e destul de cunoscută. A fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, – partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale. Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”. În 1983 a fost destituită de la universitate, cu complicitatea decanului și rectorului de atunci, și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de Securitate Alexandru Pereș, conform wikipedia.ro. Eram copil în cartierul muncitoresc Mănăștur când auzeam zvonuri despre bătăile pe stradă îndurate de anticomunista Doina Cornea și de faptul că ambasadorii occidentali erau blocați de Miliție să nu intre cu mașina cu numere CD pe strada unde locuia Doina Cornea. Oamenii simpli admirau doar în secret curajul Doinei Cornea, fiindu-le frică să-și manifeste public indignarea. Doar câțiva studenți de la Facultatea de Istorie au avut curajul să o viziteze acasă în perioada de recluziune polițienească. Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, celebra opozantă Doina Cornea a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987). În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate. Doina Cornea a fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe. Doina Cornea a fost sprijinită foarte mult de fiica ei cea mare care locuia în Franța. În 1973, Ariadna Iuhas şi-a început studiile la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, pentru ca în vara anului 1976, primind o bursă de vacanţă în Franţa, să opteze pentru rămânerea în străinătate. În Franţa s-a căsătorit cu Michel Combes, obţinând un Masterat în Engleză la Grenoble şi o licenţă în Literatură Franceză la Brest. Pe tot parcursul anilor 80, Ariadna a îndeplinit un rol major în activitatea de opozant anticomunist al mamei sale. I-a trimis în ţară cărţi interzise, a transmis către Radio Europa Liberă şi alte instituţii media occidentale o parte scrisorilor Doinei Cornea. Cu deosebire, a făcut cunoscute în Occident acţiunile mamei şi persecuţiile la care a fost supusă împreună cu întreaga familie, contribuind decisiv la protejarea celor rămaşi acasă, de furia autorităţilor comuniste. Declarată persona non-grata (anul 1988) de către regimul lui Nicolae Ceauşescu, prin demersurile sale importante şi curajoase, Ariadna Combes a devenit unul dintre numele semnificative ale rezistenţei anticomuniste româneşti din deceniul al nouălea al secolului trecut. „O aveam pe fiica mea. Ştirile de la Europa Liberă erau interzise pentru agenţiile de presă din ţară. Românii nu ştiau. Eu am fost într-adevăr foarte mediatizată, datorită fiicei mele. Îi datorez foarte mult. Noi am fost, aşa, un triunghi. Fiul meu [Leontin], care mă susţinea aicea, fiica mea acolo şi eu între ei. Deci, eram o forţă mai mare…” (Doina Cornea). Ariadna Combes a fost Vicepreședinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului din România de la Paris și fostă membră a Consiliului de Garanție Morală al Institutului pentru Memoria Exilului Românesc. A fost unul dintre cei trei români implicați activ în Operation Villages Roumains, acțiune declanșată împotriva proiectului comunist de sistematizare a satelor în perioada 1988-1989, alături de Mihnea Berindei, decedat și el de curând, și Dinu Zamfirescu, actualul Președinte al Consiliului științific al IICCMER. În copilăria mea dintr-un bloc comunist din cartierul muncitoresc Mănăștur, unde foamea, frigul și frica făceau legea scrisorile Doinei Cornea transmise de Ariadna Combes la Europa Liberă îmi luminau viața și îmi înflăcărau speranța. Apreciam curajul acestei asistente de la Filologie care era de neînvins de către securitatea comunistă. Fără Ariadna Combes, celebra dizidentă Doina Cornea ar fi fost răpusă de către securitatea comunistă într-un anonimat al crimei așa cum s-a întâmplat cu alți dizidenți.

După 22 decembrie 1989, Doina Cornea a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia. A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria. După 1991 cunoscuta opozantă a intrat într-un con de umbră. Azi când Doina Cornea e bătrână și bolnavă, cumplit lovită de tragedie, ar trebui să ne gândim la această neînfricată opozantă anticomunistă cu căldură și cu rugăciune, poate energiile noastre pozitive și mesajele de solidaritate o vor întări sufletește. Din păcate, Doina Cornea nu este, încă, cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, ci doar cetățean de onoare al județului Cluj. S-a încercat la sfârșitul anilor 1990 acordarea titlului, dar nu a trecut de birocrație. Cred că a venit momentul ca municipalitatea clujeană să-i ofere titlul de cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca la această femeie curajoasă, intelectuală și model moral pentru români, care a intrat în istoria urbei de pe Someș și peste ani sunt sigur că va avea statui și nume de stradă în orașul în care a trăit și a luptat pentru democrație, Europa toleranței creștine și demnitate națională.

Marți, 30 mai, Doina Cornea împlinește o frumoasă vârstă (n. 30 mai 1929, Brașov). Să-i spunem La Mulți Ani! A sosit vremea să i se facă dreptate acestui opozant al comunismului uitat pe nedrept de către oficialități și autorități. Pentru clujenii avizați, Doina Cornea este cetățean de onoare, dar nu numai al Clujului, ci al României.

Ionuț Țene