De fapt, ăștia de la CNA sunt în mare parte niște agramați care nu au făcut în viața lor presă, una adevărată, gazetăria aia cu nopți nedormite și așteptări prin gări, cu deplasări prin mocirlele umane, sociale și politice, prin nămolurile unor șantiere ori cu gloanțele șuierând pe lângă urechi pe fronturile corespondenților de război. Sunt specii „ne-” și, mai ales, nonjurnalistice, indivizi de burtieră politico-sinecurală (!), care nu au creionat în existența lor de fătuci și fătălăi de pseudojurnalism o analiză economică, un dosar extern, nu au împlinit o revistă, nu au dat viață unui proiect jurnalistic realizat de la zero prin propriile lor sacrificii materiale, ei întotdeauna aterizând de nicăieri pe „urdinișurile” muncite de alții… Ei bine, ăștia au ajuns să ne dea nouă lecții! Și sancțiuni coercitive! În curând poate și măsuri clare pentru „îndreptarea” gazetarilor prea… gazetari! Poate și un ordin general pentru direcția obligatorie a felului în care ar trebui ca presa, acum cea audiovizuală, să „vadă” lucrurile prin spectrul dorit de guvernanți. Prin ochelarii cu fund din sticlă de sifon a unor autiști politici purtați doar de „jurnaliștii” agreați de putere: fătucile de prompter și „analiștii” nonpresari…

Presa audiovizuală era deja mult prea îngrădită de aberațiile transformate în lege ale siniștrilor de sinecură de la Cenzura Națională Anti-jurnalistică! Acum se pune călușul direct pe dreptul jurnalistului din Audiovizual de a-și face meseria, prin intervenția unor nulități (da!, nulități, în comparație cu toți aceia care își fac meseria în anonimat), dar snobi de CNA… De fapt, niște grofi ordinari aflați în dijmă politică…

Să auzi „argumentele” lor pentru decizia unilaterală de a amenda țintit anumite structuri de presă TV, nu cu argumente clare, ci interpretând tonul, vocea mai mult sau mai puțin răgușită, mai mult sau mai puțin iritată, a unui moderator TV la adresa unui invitat ce se lăfăie în nesimțire și își revarsă provocator mostre de gândire strict în interes politico-etnic, ar trebui să determine întreaga presă, cu nucleul ei de gazetari, e drept, tot mai subțiat de trecerea timpului, să iasă la rampă.

În fond, cine este CNA? Ce pregătire, nu gazetărească, măcar jurnalistică are? Ce vocație de analiză cu profil de interpretare a limbajului, tonului și limbajului nonverbal are la bază pentru a examina, amenda și cenzura (pentru viitor) prestația unui moderator TV?

Rolul gazetarului este tocmai acela de a pune întrebări! Întotdeauna incomode și cât mai ferm rostite. Iar dacă tonul îi este nepotrivit pentru un invitat, acesta poate să plece din emisiune. Nu se supără nimeni! Mai ales când este vorba de grofi politici revărsându-și proiectele de destrămare a țării într-o emisiune chiar în luna de celebrarea a Zilei Naționale, când toți invitații, indiferent de etnie, ar trebui să se străduiască măcar să nu ne stâlcească limba. Altminteri, este dreptul moderatorului, în numele românilor telespectatori, să devină insolent în fața nerușinării unor asemenea invitați.

CNA și-a arogat dreptul de a face pe corifeul dincolo de osatura unui mic dumnezeu ceaușist de parcă ar fi în sine o școală de gazetărie! Să arate cu degetul de parcă ar fi o breaslă semnatară a vreunui cod deontologic! (Și chiar așa, cu ce drept vorbesc și fac „analize” cei din CNA dacă ei nici măcar nu au semnat un cod deontologic? În numele căruia dau în schimb, prin propria lor analiză a normelor deontologice ale jurnalistului, motivațiile absurde ale „fundamentării”, nici măcar justificării, amenzilor date pe căprăria de înrolare politică).

În emisiunea „arsă” de grofii CNA se discuta despre un subiect ce nu putea fi abordat altfel decât prin ostilitatea oricărui moderator, prezentator sau invitat: proiectul maghiarilor de a-și face enclave etnice într-un Stat Unitar. Or, decizia CNA de a amenda televiziunea respectivă („Realitatea TV”) pentru tonul moderatoarei emisiunii în culpă de românism („Talk News”, moderată de Denise Rifai), pentru faptul că nu ar fi lăsat invitatul să vorbească, ridică ștacheta a ceea ce va deveni noua cortină a cenzurii politico-etnice.

Moderatoarea avea statut de gazetar. Avea dreptul la opinie. Nu era o cititoare de prompter. Și chiar dacă ar fi fost așa, nici o lege, nici un cod deontologic ori vreo cutumă, nu poate impune o barieră în dreptul jurnalistului de a ieși din haina prezentatorului fără opinii personale și a deveni, când simte că este de datoria lui să o facă, analist, moderator și acuzator public. În fapt, gardianul public aflat în slujba țării.

CNA trebuie readus în matca lui! Acolo, la dreptul de a măsura nivelul de publicitate agasantă, de a analiza conținutul reclamelor mincinoase și tendențioase! Și să nu i se mai permită prin lege să intre peste un conținut editorial. Să nu se mai transforme într-un consiliu „anti-discriminare” mai ranchiunos chiar decât CNCD (am trăit să o vedem și pe asta!). Să nu se mai comporte ca un laborator criminalistic care analizează vocea, tonul, starea gazetarului. Căci, poate mâine-poimâine, vom ajunge să facem emisiuni cu viza vreunei secții psiho-politice agreate de putere…

În Realitate, TV ori media, cei ce ar trebui să fie analizați, reținuți, azvârliți dincolo de gardul acestei lumi, nu nebune, ci mercantile, egoiste și gheșeftuite la crăpături de sinecură, sunt tocmai cei ce acuză din fotoliile de bugetofagi, iar dimpreună cu ei, și mare parte din clasa politică ar trebui aruncată peste țambrele imposturii, ipocriziei, nerușinării, vedentismului și atacurilor la ființa noastră.

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea