Pe strada aceea trecea singurătatea unei femei
Nu mai era tânără dar nici vârsta nu o cunoștea

Avea privirea păsării rănite de zbor
Și mersul unui gând părasit de uitarea dragostei

Pe strada aceea trecea o barcă pe râul învolburat al întrebării
Și un pește a prins dansul firului de nailon al undiței

Promisiunea nu era o dorință de aur
Și copiii memoriei băteau mingea de plastic a timpului

Strada aceea se unduia ca o trestie îmbrățișată de tristețe

De departe iarba auzea motorul unei coase mecanice
Și parfumul ei încă trezea amintirile morților

Ionuț Țene