În genunchi mă întorc la tine
ca pasărea rănită de zbor
doar vorbă răpusă prin cuvinte

Sunt simpla adunare de sentimente îmbrăcate
Rugăciune ce-nalţă privighetori înserate

Ultimul trandafir din grădină s-a rupt
Peste întrebări alergau norii dezbrăcaţi de ploaie

pe drumul acela aşteptarea a înroşit obrajii mirării
cu lacrimi dinspre izvoare
cu privirea galbenă a bobului de grâu
sau de lup

Atunci s-a înţeles vântul de stepă
ce întinde aripi de vultur şi nu se întoarce.

Ionuţ Ţene