Lacrimile stejarului udă fețele singurătății
Acolo unde ielele dansează goale și sălbatice vorbe

Lacrimile vor sângera plecarea aventurii
cum desparte marea țărmul iubit

Visele se vor împleti pe degete
cum bărbații duși departe de femeile ce coc fructele de vară

Lacrimile cad ploaie pe zidurile orașului
și transformă în candele depărtarea
și ziua îdrăgostită închide ermetic lăsarea serii
și timpul și-a pierdut răbdarea cu visele oamenilor

Trunchiurile cuvintelor cresc zdrobind spre interior dorințele
Lacrimile sunt oceane care navighează necunoscuții magelani și columbi
ținând strâns cârma întrebărilor ruptă și busole de plastic

Ionuț Țene