Stilul crazy este ca o pânză de păianjen, a cuprins tot cinemondul, iar Quentin Tarantino a făcut o droaie de preozeliți. Așa este și cazul lui Skip Woods, care a debutat cu filmul Thursday (1998), pe un sceanriu dictat chiar de către Tarantino. Ideea este foarte prețioasă: Nu ne putem desprinde de trecutul nostru, suntem legați cu zeci de fire de el, vizibile și invizibile.
Eroul, pe nume Casey Wells (Thomas Jane), este un arhitect liniștit, un bărbat îndrăgostit de soția sa, din păcate prea preocupată de carieră. Au o casă de vis într-o suburbie a orașului Houston, dar n-au urmași și vor să înfieze un copil. Povestea adoptării, cu doctorul care vine să-i facă lui Casey testul de adopție, se suprapune peste brambureala de care încearcă să scape Casey, asaltat fiind de tot felul de necunoscuți. Cum este Dallas, o prostituată de lux.
Nici soția lui nu știa că înainte de a se cunoaște, nu cu mulți ani în urmă, el era un afacerist murdar, trăia din vânzări de droguri. Și era în combinație cu un anume Nick (Aaron Eckhart). Ultima lor afacere a fost de 2 milioane de dolari, s-a lăsat cu mulți morți, Nick a plecat cu banii și nu s-au mai văzut de atunci.
Dar trecutul vine peste el. Casey vrea să-și refacă viața, să o ia de la capăt, să uite ce a trăit, să nu mai repete greșelile trecutului, dar nu poate, oricum, eliberarea de ceea ce a făcut înainte e un coșmar, o adevărată golgotă. Cei care știu de afacere și de bani, vin peste el, unul după altul, inclusiv Dallas, o prostitiuată cum nu s-a mai văzut, jucată de o actriță de origine cehă, Paulina Porizkova, un adevărat exemplar uman, de o frumusețe rară, care consumă cu Casey o scenă antologică. Este o secvență care poate sta foarte bine lângă cele din Pulp Fiction, după felul cum ea îl sechestrează pe Casey și îl seduce.
Dar chiar în transa orgasmului, ea este ucisă de un alt vizitator, care își cere banii, amenințându-l cu o mașină de tăiat copaci, pe care Casey o va folosi în final, ca să scape de cadavrele din casă, care au ajuns la trei. Ideea de a le tăia și de a le arunca la gunoi aparține lui Kasarov (Mickey Rourke), un gangster din mafia rusă, care îi dă un termen lui Casey, ora 19, la care el trebuie să fie aici, pe masă, cu banii, altfel va fi ucis și casa incendiată.
Casey e acum singur, nu știa nimic de bani, unde ar putea fi, dar își aduce aminte de o convorbire cu Nick, care i-a sugerat ceva legat de roțile de la mașină. Și îi vine ideea să taie cauciucurile mașinii și chiar așa face, găsește banii îndesați în anvelope.
Finalul este ucigător, fiindcă bandele care vin să-și ia partea se ucid între ele, iar Casey este plecat de mult, se duce la aeroport unde o aștepată pe soția lui, care venea dintr-o călătorie de afaceri. El îi arată geanta plină cu cele două milioane de dolari și în spune să-l urmeze imediat, să nu întârzie, fiindcă a cumpărat deja bilete pentru avionul de Paris.
Filmul Thursday / Joi, care circulă la noi cu titlul O zi periculoasă, înseamnă 24 de ore din viața unui fost traficant de droguri, care de patru ani încearcă să-și pună viața în ordine….Când vechii parteneri sosesc în oraș și năvălesc în casa lui, violența reînvie și pericolele pândesc la tot pasul. Între două rele, Casey alege să supraviețuiască, respectiv el fuge de acest loc blestemat, dar tot nu scapă de trecut, fiindcă cele două milionae din genata cu care pleacă aparțin trecutului…
În SUA, filmul a fost scurtat (= cenzurat) cu 5 minute, datorită scenelor de o deosebită duritate. Însă nu e mai dur decât filmele lui Tarantono, deși Skip Woods vrea să bată și Kill Bill, își începe filmul cu o împușcătură, iar până la ultimul cadru, scenele sângeroase abundă, sângele e peste tot, mai ale pe fața lui Casey, care este împroșcată cu sângele din capul ciuruit al lui Dallas, de care nu poate să scape. Morala poveștii este, repet, că nimeni nu poate scăpa de trecut.
Și se pare că astfel, chiar așa, a fost construită lumea. O spune însuși profetul Isaia: „Să nu fugiți de trecut, pentru că nu ai unde te ascunde. Trecutul nostru este Dumnezeu”. Ultima propoziție deschide calea către viziunea Sfântului Augustin din Confessiones. Dar asta e altă poveste, din alt film.
Grid Modorcea
