Timp de 30 de ani a trăit singur pe munte. Acolo a murit zilele trecute. Se spune că a fost ultimul sihastru autentic din România. Călugărul Ioan Onufrie trăia aproape de cer, la 1.800 de metri altitudine, și de acolo sufletul lui s-a înălțat, scrie evz.ro.

La începutul săptămânii, în inima pădurii de la Lampa Mică, pe Masivul Postăvaru, acolo unde e zăpadă chiar și opt luni pe an, o persoană l-a descoperit în suferință pe pustnicul Onufrie și a cerut ajutor. Salvamontiștii au urcat cât s-a putut de repede la cabana pe care o știau de zeci de ani, dar n-au mai putut să-l salveze. A murit cu puțin timp înainte să împlinească 70 de ani.

Lumea din jurul Brașovului și turiștii care l-au descoperit întâmplător în cabănuța și bisericuța pe care le construise singur pe Muntele Postăvaru îl jelesc sau îi aprind o lumânare. Mulți deja știu că va fi înmormântat acolo unde a trăit. Își pregătise totul.

„În fiecare an, de hramul bisericuței, la Sfântul Onufrie, se adunau mai mulți preoți și dânsul le-a zis că își dorește să fie îngropat acolo. Acuma, mă gândesc că a trăit atâția ani acolo, aproape 30 de ani și chiar nu a vrut să părăsească acest loc.

Ne-a zis că, indiferent ce ar păți, când va pleca la Domnul, acolo să fie mormântul lui și ne-a rugat să-i săpăm mormântul acolo, ca să-și petreacă veșnicia în acel loc”, a spus Romică Blaj, unul dintre credincioșii care îl frecventau.

Călugărul Ioan Onufrie s-a stabilit pe munte în 1993, printr-o înţelegere verbală cu autorităţile. Chilia sa e chiar în inima pădurii. Acolo l-au vizitat de câteva ore și jurnaliști, atât din presa locală, cât și din cea națională.

După Salvamont şi cabana Cristianu Mare se ajunge la un indicator pe care scrie Drumul Lupului-Ruia-Roşu , iar de aici, după cele două stânci din Poiana Doamnei, se merge încă doi kilometri în pădure. O cruce mare din lemn, străjuieşte o bisericuţă frumoasă.

„Sunt ieromonahul Onufrie Ioan, cu metania la Mănăstirea Cernica, unde am vieţuit 25 de ani. Acolo, Prea Sfinţitul Roman m-a călugărit într-o noapte, şi tot el mi-a dat preoţia. De tânăr mi-am dorit să fiu călugăr. M-am născut la Cluj, dintr-un tată român, Ion, şi o mamă rusoaică, Glicheria, care se cunoscuseră în timpul războiului. N-am decât opt clase şi o şcoală profesională de doi ani. Am vrut să iau calea mânăstirii mai de tânăr, dar n-am apucat decât pe la 20 de ani, căci după moartea părinţilor am avut grijă de sora mea mai mică”, a povestit călugărul, cu ani în urmă, pentru Evenimentul zilei.