13 februarie 1903 se năștea George Manu, fizicianul de renume mondial, figură marcantă a rezistenţei anticomuniste

„Descendent al unei vechi familii de intelectuali patrioti (era nepotul generalului George Manu -1838-1911-, cel care s-a distins în razboiul de independenta si care a fost în repetate rânduri ministru), profesorul George Manu a fost arestat în 1948, implicat cu alte vârfuri ale intelectualitatii politice românesti în Procesul Marei Tradari Nationale si condamnat la 25 de ani munca silnica. În momentul arestarii era profesor de fizica nucleara la Politehnica din Bucuresti, fiind considerat, alaturi de profesorul Horia Hulubei, unul dintre marii atomisti ai tarii.

Se spune despre el ca, dupa condamnare, ar fi fost vizitat la Aiud de un consilier sovietic care i-ar fi propus ca în schimbul eliberarii , sa accepte sa lucreze în laboratoarele din Uniunea Sovietica alaturi de un cunoscut atomist rus cu care el fusese coleg de studii în Germania. Dar profesorul George Manu a refuzat demn aceasta oferta, nevoind sa lucreze pentru cei pe care îi considera, pe buna dreptate, dusmani ai neamului românesc.

Profesorul George Manu nu era numai un reputat om de stiinta, recunoscut ca atare si de adversari, ci avea si temeinice studii umaniste. Filozofia, teologia, dreptul, filologia si mai cu seama literatura erau domenii în care se misca cu aceeasi usurinta ca si în domeniul sau de specialitate care era, dupa cum am amintit deja, fizica nucleara. Era o adevarata enciclopedie si daca este adevarat (si, de buna seama, este) ca închisorile comuniste au fost adevarate Universitati , atunci „Universitatea Aiud” a avut ca „rector” între anii 1954 si 1961, anul mortii sale, pe profesorul George Manu.

Revenit în Aiud în anul 1954 de la mina de plumb Baia Sprie cu un lot de 60 de detinuti, toti în lanturi, mutati în aceasta închisoare disciplinar în urma unei greve care a avut loc la aceasta mina, profesorul George Manu se numara printre cei peste 50 de detinuti din acest lot bolnavi de tuberculoza. La început i s-a diagnosticat un t.b.c. ganglionar dar, supus împreuna cu toti ceilalti unui regim disciplinar extrem de sever, fara hrana adecvata, fara asistenta medicala si fara îngrijirea elementara reclamata de aceasta boala, starea sanatatii lui s-a înrautatit continuu, ajungând pâna la urma sa-i fie fatala. Cu toate acestea, profesorul George Manu a început o sustinuta si incredibila -în conditiile de totala izolare din închisori- activitate pe care , fara sa gresim, o putem numi didactica. Vocatia de dascal nu l-a parasit nici chiar în aceste vitrege conditii pe marele om de cultura.

În aceasta perioada, Aiudul era populat de foarte multi tineri care fusesera arestati de pe bancile scolii sau ale universitatilor si care erau, deci, cu studiile neterminate si instructie incompleta. Majoritatea acestora, avizi de cunoastere, apelau, pentru a-si completa bagajul de cunostinte, la „batrâni” care în marea lor majoritate fiind intelectuali le puneau la dispozitie cunostintele lor. Printre cei mai activi în acest sens s-a dovedit a fi , fara îndoiala, profesorul George Manu. În toata aceasta perioada, el a transmis, prin viu grai celor care au avut norocul sa împarta celula cu el, ori cu el, ori prin morse (profesorul George Manu era un morsist desavârsit ) celor din celelalte celule, zeci si sute de conferinte, prelegeri ori lectii din toate domeniile stiintelor umaniste: istorie, drept, geografie, filozofie, literatura, limbi straine (franceza si engleza mai ales) etc., care erau memorate ori scrise pe pereti, pe bucati de sapun, pe cioburi de sticla, etc. si apoi, transmise din celula în celula si din om în om. Multi dintre cei care au iesit din închisoare cu temeinice cunostinte de limba si literatura engleza de exemplu, lui îi datoreaza acest lucru. Eu nu l-am cunoscut personal, însa multe dintre lectiile elaborate de el au ajuns si în celula în care ma aflam, astfel ca multe dintre cunostintele pe care le-am dobândit în închisoare lui i le datorez.

Profesorului George Manu i se datoreaza si inventarea scrierii, cu ajutorul alfabetului morse, pe firul de ata. Odata, un grup de studenti care se aflau la un alt etaj decât cel pe care se afla el, i-au cerut (prin morse, bineînteles) sa le transmita câteva dintre principiile de baza ale Constitutiei americane. Profesorul a refacut din memorie, cu aproximatie, toate cele sapte articole ale Constitutiei respective si astepta un moment prielnic ca sa le poata transmite la destinatie. Tocmai în acel moment s-a deschis usa si gardianul a dat celor din celula ac si ata pentru repararea echipamentului. Vazând ata, profesorului Manu i-a revenit ideea ca sa transpuna pe ea, în alfabet morse (un nod dublu, linia, un nod simplu, punctul) textul pe care îl avea de transmis. Cu migala si cu multa rabdare, facând mii de noduri, a reusit sa „scrie” pe câtiva zeci de metri de ata textul celor sapte articole ale Constitutiei americane. A facut apoi un ghem pe care l-a transmis destinatarilor împreuna cu instructiunile de decodare. Aceasta noua metoda de scriere a constituit o adevarata revolutie de comunicare din închisoare. Si a dat multe dureri de cap celor care vegheau ca detinutii sa nu comunice între ei.

Dupa 1958, când la conducerea închisorii Aiud a venit colonelul Craciun si au început pregatirile pentru declansarea reeducarii, profesorului George Manu, despre care administratia închisorii stia ca are o mare influenta asupra celorlalti detinuti, i s-a cerut -ca si celorlalte personalitati din Aiud- sa accepte reeducarea si sa faca în fata detinutilor o declaratie de desolidarizare de trecut si de toate crezurile si idealurile sale. Cu toate presiunile care s-au facut asupra lui, el a refuzat demn si fara ostentatie orice compromis. Pentru atitudinea ferma si fara echivoc, profesorul George Manu a platit cu viata. Datorita regimului inuman la care a fost supus în urma refuzului sau categoric de a face declaratiile care i se cereau, boala i s-a agravat. Ultimul diagnostic pus de medicul oficial al închisorii, doctorita Balea, în prezenta colonelului Craciun, a fost meningita t.b.c. Tratamentul însa i s-a refuzat si de data aceasta, fiindu-i conditionat de semnarea declaratiei care i se cerea.

S-a stins din viata împacat cu sine si cu toti cei din jur, în 1961, în infirmeria Aiudului, unde a fost internat doar cu câteva ore înainte de a muri.”