Ieri, împreună cu bunul meu prieten Daniel, am mers pentru prima dată pe Dealul Mincii. Un loc care îți rămâne în suflet prin frumusețe, prin tainele pe care pare să le ascundă, dar mai ales pentru că este uitat de lume. În căutarea prosperității și a civilizației, localnicii au plecat care încotro, lăsând în urmă case, gospodării, grădini pe care pădurea se pregătește să le devoreze.
Aici în Delalul Mincii, în dimineața de 2 februarie 1958, după un deceniu de căutări furioase, Securitatea îi incendia și îi ucidea pe Teodor și Avisalon Șușman.
După mai multi ani, pe Dealul copilăriei și al amintirilor, s-a reîntors și lelea Ileana. Și chiar dacă a trecut atâta vreme, în mintea ei pare bine păstrat locul în care trupurile carbonizate ale fraților-partizani au fost încredințate pământului. Fiind o copilă de numai 7 ani, Ileana nu a înțeles prea multe din cele ce s-au întâmplat acolo. Ține minte zgomotele neobișnuite și ‘pușcăturile care o speriasera în acea dimineața de februarie.
În schimb, își amintește cu precizie movila de pământ „roșu” de la marginea pădurii, din apropierea unor fagi seculari, pe care o vedea vară de vară mergând cu vitele la păscut. Mama îi povestea că acolo i-au îngropat pe frații Șușman, iar Ileana și Istina, prietena din copilărie, se îngrozeau și se mirau de ce „oamenii aceia” nu au fost îngropați în cimitirul de la biserică.
Ieri, conform amintirilor, am găsit, cu oarecare ușurință, drumul pe care Ileana se ducea cu vacile la păscut și mai ales fagii cei groși și falnici care străjuiau grămăjoara de pământ „roșiatic”, nivelată prin lucrarea comună a timpului și a pădurii.
Încercând să descopere rămășițele pământești ale fraților Șușman, în urmă cu ceva ani, arheologii Gheorghe Petrov, Paul Scrobota și Horațiu Groza au mai făcut cercetări în zonă. Totuși, informațiile și constatările făcute ieri, relativ precise, cred că ar justifica o reluare a căutărilor, ce ar avea unele șanse de reușită.
Cornel Jurju
