Din nefericire istoriografia românească contemporană nu a produs niciun studiu serios în ultimii 35 de ani despre valahii gorali din Polonia. De la începutul secolului XX le putem aminti studiile lui Dumitru Mototolescu cu ”Jus valachicum în Polonia” sau pe Grigore Nandriș cu articolele sale. Doar în perioada interbelică avem disparate câteva articole sau capitole de carte consistente despre acești români păstori de pe coamele munților Carpații Păduroși și aici mă refer la Silviu Dragomir, Nicolae Iorga, Ștefan Meteș, Nicolae Drăganu, Ioan Lupaș sau botanistul Alexandru Borza. Nu trebuie uitat Dan Mihail, cu ”Cehi, slovaci şi români în veacurile XIII-XVI”, (Sibiu, 1944). În comunism istoricii români au avut interzis din partea regimului să abordeze subiectul, care totuși în anii `80 a fost achiesat subsidiar în cadrul studiilor complexe ale relațiilor româno-poloneze medievale. Trebuie amintit aici Ciobanu Veniamin cu ”Ţările române şi Polonia: secolele XIV-XVI”, apărută la Editura Academiei R.S.R., din Bucureşti, în 1985. După 1990 istoriografia noastră oficială păstrează în continuare o tăcere suspectă despre acest aspect etnografic sensibil. S-au publicat doar câteva studii sau articole disparate în reviste, ziare sau site-uri de popularizare. Față de istoriografia noastră, în Polonia există o bogată și diversitate tematică despre trecutul, originea și tradițiile valahilor gorali. Un istoric contemporan din noul val istoriografic polonez este Anna Oczko, care a abordat problema valahilor gorali din perspectiva originii lor românești provenite din Moldova și Maramureș. Deci, Anna Oczko este un istoric din noua generație istoriografică poloneză care nu are nicio problemă în a recunoaște originea românească a valahilor gorali din Polonia și este un cercetător apreciat și recunoscut de la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Titlul studiului publicat relativ recent: ”Wołoski karpatyzm leksykalny a terminologia pasterska” (Lexicul valah din Carpați și terminologia pastorală), face parte dintr-un proiect de cercetare științifice poloneză despre valahi din anii 2021-2022, sub patronajul universității din Cracovia.
Autoarea nu oferă un an precis pentru începutul emigrării vlahilor în Carpații Păduroși din Polonia. Ea menționează mai multe perioade și oferă indicii din secolul al XIV-lea. Este menționat secolul XIV ca perioadă în care au început să pătrundă termenii pastorali vlahi (românești) în dialectele poloneze. Acest fapt sugerează un contact anterior, dar nu oferă un punct de plecare clar. Iar secolul al XV-lea este menționat ca apogeu al perioadei de colonizare vlahă, legată de Jus valachicum, o formă de justiție cutumiară românească. Totuși, acest lucru se referă mai degrabă la o intensificare a procesului de migrație, nu la începutul său. Deci secolul al XIII-lea și XIV-lea se poate menționa probabil, ca un interval în care au avut loc contacte intense între populațiile vlahe și cele poloneze. Există specialiști polonezi care consideră un moment mai îndepărtat în timp, că în secolul al IX-lea sunt menționați valahii. Este o ipoteză bazată pe studii toponimice și antroponimice, care sugerează astfel o prezență vlahă mult mai veche, însă aceasta rămâne o teorie și nu o concluzie fermă a studiului autoarei poloneze. Anna Oczko nu stabilește un an exact pentru începutul migrației vlahilor în Carpații Păduroși din Polonia, ci indică un proces gradual și complex, întins comprehensiv pe o perioadă lungă de timp, probabil începută cu mult înainte de secolul al XIV-lea. Totuși se subliniază diverse teorii care plasează începutul migrațiilor vlahe în această zonă de la secolul al IX-lea încoace. Deci nici această autoare poloneză nu recunoaște autohtonitatea valahilor gorali provenită din populațiile locale de daci liberi sau daci romanizați. Studiul nu discută în mod explicit legăturile goralilor cu Țările Române într-o secțiune dedicată, ci în cadrul expunerii generale a studiului. Informațiile despre legăturile goralilor cu Țările Române sunt împrăștiate și interpretate din mai multe aspecte ale studiului autoarei. Articolul recunoaște prezența cuvintelor cu origini românești în lexicul goral. Studiul demonstrează cu acribie o prezență semnificativă a cuvintelor de origine română în special în terminologia pastorală. Acest lucru sugerează un contact strâns și de lungă durată între gorali și comunitățile pastorale vlahe din Țările Române. Studiul se referă și la migrațiile sezoniere ale păstorilor (transhumanța), care implicau deplasări pe distanțe mari, inclusiv din Țările Române spre Carpații polonezi. Aceste migrații au fost un factor important în schimbul lexical și cultural, în opinia Annei Oczko. Deși nu este dezvoltat explicit în studiu, așa cum am mai afirmat, se sugerează o posibilă influență reciprocă între cultura goralilor și cea a comunităților vlahe, reflectată în asemănările legate de obiceiurile pastorale și viața rurală. Studiul face referință explicită și la Jus valachicum și la colonizarea vlahilor în Carpați, sugerând astfel implicații asupra relațiilor și contactelor cu goralilor, deci un mod de viață cutumiar arhetipal.
Anna Oczko investighează peisajul lexical al terminologiei pastorale din regiunea Munților Carpați, considerând că este o arie geografică și lingvistică diversă, întinzându-se pe mai multe țări (România, Ucraina, Slovacia, Polonia, Ungaria și Republica Cehă). Accentul se pune pe identificarea și analiza „valahismelor carpatice”, cuvinte de origine română identificate în dialectele carpatice poloneze, precum și pe căile de difuziune ale acestora. Ecosistemul lingvistic unic al regiunii Carpați este evidențiat, prin coexistența limbilor slave (poloneză, slovacă, ucraineană, cehă), romanice (română) și uralice (maghiară). Această eterogenitate lingvistică oferă un cadru bogat pentru examinarea împrumuturilor lexicale și ale proceselor lingvistice areale. Studiul subliniază, de asemenea, rolul crucial al comunităților pastorale, istoric predominant vlahe, în modelarea acestui vocabular comun. Activitățile pastorale, care implică transhumanța (deplasarea sezonieră a animalelor între pășunile de vară și cele de iarnă), au favorizat contactul susținut între grupuri lingvistice distincte și au facilitat schimbul lexical. Cercetarea și-a propus să reconstruiască căile istorice de difuziune lexicală, să identifice elemente lexicale specifice și să contribuie la o înțelegere mai profundă a interacțiunilor dintre contactul lingvistic, practicile culturale și tiparele istorice de migrație în regiunea carpatică. Metodologia de analizare a datelor este sofisticată și modernă. Studiul utilizează o metodologie calitativă care combină analiza lingvistică cu informații istorice și etnografice. Datele de bază cercetate de autoare constau într-un lexicon de 89 de elemente lexicale (în principal substantive și verbe) legate de activitățile pastorale, preluate în principal din dialectele carpatice poloneze. Aceste elemente lexicale sunt analizate prin mai multe lentile lingvistice: comparație morfologică și fonologică, analiză semantică și contextualizare istorică. Metoda principală pentru identificarea ”valahismelor” a implicat compararea cuvintelor din dialectul polonez cu echivalentele lor românești. Un grad ridicat de similaritate semantică și fonologică între cele două seturi oferă dovezi puternice pentru aceste împrumuturi lexicale. Studiul recunoaște posibilitatea interferării și medierii prin alte limbi (maghiară, slavone estice), în special pentru împrumuturi mai îndepărtate, și discută complexitățile potențiale introduse de asimilarea ulterioară a comunităților vlahe în populațiile slave din jur. Studiul abordează provocările definirii și clasificării „limbajului românesc carpatic”, având în vedere influențele lingvistice complexe și suprapuse din regiune. Se discută mai multe definiții academice, subliniind importanța luării în considerare atât a distribuției geografice, cât și a originii etimologice în definirea unui „valahism carpatic”. Accentul se pune pe identificarea cuvintelor prezente în mai multe limbi din aria carpatică care au o origine română clară. Rezultatele principale prezintă o analiză detaliată a unor elemente lexicale specifice, organizate în categorii tematice (animale, activități pastorale, produse lactate, echipament, viață socială și toponimie). Fiecare element lexical este prezentat cu forma sa dialectală poloneză, echivalentul său românesc și o discuție despre etimologia sa, nuanțele sale semantice și potențialele căi de difuziune. De exemplu, termenul „bryndza” (un tip de brânză) demonstrează o etimologie comună în diverse limbi carpatic, evidențiind influența omniprezentă a practicilor pastorale vlahe. Analiza relevă căi diferite de difuziune lexicală, în funcție de cuvântul specific și de contextul său istoric. Unele cuvinte arată un împrumut direct din limba română în dialectele poloneze, reflectând contactul strâns și susținut dintre păstorii vlahi și cei vorbitori de limbi slave. Alte cuvinte prezintă dovezi ale unor căi mai indirecte, posibil prin intermediul altor limbi sau prin migrații istorice mai complexe. Studiul abordează, de asemenea, aparente anomalii, cazuri în care elemente lexicale cu origini românești clare au suferit schimbări semantice semnificative sau modificări fonologice în formele lor dialectale poloneze. Incluziunea datelor din regiunile învecinate (Balcani) îmbunătățește perspectiva comparativă și facilitează interpretări mai nuanțate ale proceselor de difuziune. Prin compararea elementelor lexicale carpatice cu cuvintele din limbile balcanice, studiul oferă o perspectivă mai adâncă asupra contextului istoric mai amplu al practicilor pastorale vlahe. Vocabularul românesc/vlah referitor la mai multe zone a pătruns în dialectele montanilor polonezi. Astfel, vă prezentăm doar câteva exemple:
1) viața la pășune și prelucrarea laptelui, de exemplu:
gieleta (o găleată de lemn pentru mulsul oilor) – comparație cu găleată românească .
un gilet
putier (vas de lapte mare de lemn) – rom. putină , dialectal putiră
putzer
watra (foc, vatră într-o colibă) – rom. la cabană
koliba (coliba ciobanului) – rom. coliba
cazarmă (stal de oi) – rom. coliba
Strąga (un pasaj în barăci unde se mulg oile) – rom. Înșirate
Barăci
podyszar (raft cu brânză într-o colibă de cioban) – rom. podișor „mansardă” sau „pod”
2) numele animalelor și caracteristicile acestora, de exemplu:
capră (mascul capră) – rom. țap
murcaty/a (cu pete negre pe bot) – Rom. murg
siuty/a (fără coarne) – rom. o oaie șută
bătrână (o oaie mai bătrână, sterp) – română. vătuie „o oaie tânără de până la doi ani” sau „oaie stearpă” (reg.)
3) viața la fermă și la sat , de exemplu:
gunia (veșmânt exterior bărbătesc din pânză) – rom. bordei de gună „cămașă de cioban ” – română bordei gazda (proprietar) – rom. gazdă bajtel (băiat) – român baiat
4) nume de plante , de exemplu:
jafery (afine) – rom. afină , dialect. afiră
fereczyna (ferigă) – română: ferigă
czetyna (ace /de brad) – română: cetina
Acestea sunt doat câteva exemple de cuvinte din cele circa 500 de cuvinte cu origini românești din vocabularul valahilor gorali. Analiza exhaustiv-lingvistică a autoarei încorporează surse istorice relevante, inclusiv dovezi din toponimie (nume de locuri) și antroponimie (nume personale), pentru a elucida interacțiunile istorice dintre comunitățile vlahe și cele slave. Datele susțin o imagine a unor valuri multiple de migrație vlahă în perioadele medievală și modernă timpurie, ducând la grade variate de contact și schimb lingvistic în regiune. Anna Oska face un raport și o interferență etno-juridică dintre „Jus valachicum”, un cadru juridic asociat cu așezarea comunităților pastorale vlahe în diferite părți ale Carpaților. Acest context juridic subliniază importanța practicilor pastorale în modelarea peisajelor socio-culturale și lingvistice ale regiunii și vechimea populației de origine românească pe aceste meleaguri. Studiul demonstrează modul în care tiparele istorice de migrație ale comunităților pastorale vlahe se corelează cu distribuția ”valahismelor carpatice” în dialectele poloneze. Anna Oczko oferă perspective valoroase asupra dinamicii lingvistice a contactului dintre limba română și cea poloneză în regiunea carpatică, subliniind rolul semnificativ al terminologiei pastorale în păstrarea urmelor contactului lingvistic și ale schimbului cultural. Analiza detaliată a unor elemente lexicale specifice oferă o perspectivă nuanțată asupra complexității proceselor de împrumut lexical și a contextului lor istoric. Concluziile sunt repere despre o înțelegere mai profundă a lingvisticii areale și a interacțiunii dintre schimbările lingvistice, practicile sociale și evenimentele istorice în modelarea peisajelor lingvistice ale regiunii carpatice. Studiul istoricului polonez contribuie la discuția în curs despre definirea și clasificarea caracteristicilor reale, a mecanismelor de împrumut lexical, precum și interconexiunea complexă dintre limbă și cultură în modelarea identităților regionale. Limba valahilor gorali este o interferență lingvistică dintre limba română și limbile slave la începutul evului mediu. Analiza detaliată a elementelor lexicale și a contextului lor istoric prezintă un exhaustiv exemplu de schimbări lingvistice influențate filologic de interacțiunile culturale și migrațiile istorice dintre valahii majoritari și slavii minoritari în acest areal geografic montan și pastoral.
Ionuț Țene
