Campanie de relativizare imorală a Experimentului Pitești la Academia SRI: Mihai Demetriade promovează tezele Securității bolșevice

La Pitești, torționarii bolșevici au aplicat metoda sovietică a ucrainianului comunist Anton Makarenko, de reeducare prin tortură, începând în noaptea de Sfântul Nicolae din anul 1949; fenomenul a durat până în 1952. Ideea era crearea, prin torturi abominabile, a „omului nou” de tip bolșevic. Aici s-a desfășurat un fenomen torționar extrem, sub bagheta lui Eugen Țurcanu, a generalilor Securității comuniste, a ministerului de interne și a consilierilor sovietici. Nicolae Purcărea și Gheorghe Calciu-Dumitreasa ne-au lăsat mărturii zguduitoare despre această adevărată „fabrică” de sfinți ai închisorilor, care au rezistat cererii comuniștilor de a se rupe de Hristos și de a nega Biserica Ortodoxă și trecutul istoric românesc. Din nefericire, crimele comise la Pitești de torționarii comuniști sunt astăzi relativizate de la catedra Academiei SRI — o rușine națională și istoriografică. Despre îngrozitorul fenomen Pitești au scris celebre voci ale exilului, din afara țării — autori care au demascat regimul prin eseuri, romane și emisiuni la Radio Europa Liberă. Printre aceștia se numără Virgil Ierunca (Fenomenul Pitești), Monica Lovinescu (Unde scurte), Paul Goma — disident marcant și autor al volumelor Gherla și Ostinato — și Vintilă Horia, laureat al Premiului Goncourt. La acestea se adaugă memorialistica din închisori, adică mărturiile supraviețuitorilor care au documentat universul concentraționar. Printre reprezentanții acesteia se numără N. Steinhardt (Jurnalul fericirii), Ioan Ianolide (Întoarcerea la Hristos) și Cicerone Ionițoiu, autorul enciclopediei „Victimele terorii comuniste”.

Un istoric format la școala propagandei lui Mihail Roller și a istoricilor comuniști Fătu și Spălățelu a ajuns la Academia SRI pentru a relativiza crimele de la Pitești, fără să fie condamnat de rectoratul Academiei SRI pentru falsificarea grosolană a istoriei naționale și pentru jignirea memoriei victimelor anticomuniste. Acest istoric pare că nu a citit memorialistica exilului și memorialistica postdecembristă despre reeducarea prin tortură de la Pitești și preferă să aducă din spațiul neo-sovietic teoria Securității RPR, potrivit căreia aceste victime tinere, care au luptat pentru libertate, democrație și eliberarea țării de sub sovietici, și-au meritat soarta. Mihai Demetriade, consilier superior în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și promovat ca profesor la Academia SRI, a lansat recent, din nou, în spațiul public o serie de afirmații scandaloase, care reiau argumentele fostei Securități cu privire la Experimentul Pitești. Poziția sa, susținută în trecut și de colegul său de „soroșisme”, Mădălin Hodor, promovat ulterior în funcția de vicepreședinte al Colegiului CNSAS la propunerea PNL, reprezintă o tentativă directă de „descalificare” a victimelor uneia dintre cele mai mari atrocități ale regimului totalitar comunist. Este o politică de demitizare a istoriei României, cu bună știință și ură, în favoarea ideilor ocupantului sovietic și a intereselor din afara cercetării științifice istorice. Demetriade contestă însăși esența fenomenului de la Pitești, caracterizat de scriitorul și fostul disident Aleksandr Soljenițîn drept „cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane”. Acesta susține că violențele au fost simple „bătăi între deținuți”, minimizând planul sistematic de distrugere psihică și fizică. Pentru Demetriade, victimele sunt de vină, nu securitatea comunistă și consilierii sovietici, care au creat acest experiment?

În descrierile sale, cercetătorul folosește o terminologie similară celei utilizate de coordonatorii cominterniști ai experimentului, precum Tudor Sepeanu și Alexandru Nicolschi. Aceștia au încercat, la vremea respectivă, să ascundă implicarea regimului, transferând întreaga vinovăție asupra victimelor. Demetriade afirmă că Experimentul Pitești este doar un „construct al memorialisticii legionare”, refuzând să recunoască legitimitatea mărturiilor lăsate de supraviețuitori din cauza apartenenței politice a unora dintre ei. Această teorie ignoră realitatea istorică, demontată juridic și moral încă din timpul regimului, inclusiv prin mărturia publică a lui Gheorghe Calciu, care a dovedit caracterul caduc al înscenărilor judiciare comuniste ce pretindeau că ordinele proveneau de la Horia Sima. Ascensiunea academică a lui Demetriade la Academia SRI este suspectă și rezultatul unei „afaceri” politice între fostul director al SRI, Eduard Hellvig, și Andrei Muraru, ambasadorul României în SUA și fost consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis, un adept al legii Vexler de abuzare a istoriei naționale. Demetriade este un propagandist neomarxist și pare un „profesor fără operă”, promovat pe criterii de loialitate ideologică și politică. Ce vremuri urâte trăim! De neo-totalitarism nici nu mă mai mir că propagandiști ai teoriei sovietice au ajuns să predea la instituția academică care învață tinerii ofițeri secreți.

Cazul lui Mihai Demetriade nu este singular, ci parte a unei linii ideologice mai vechi, prezente în instituțiile de învățământ ale serviciilor de informații. Un precedent similar s-a înregistrat la Academia SRI în 2018, când s-a minimalizat importanța Centenarului Marii Uniri pentru a nu stimula „energiile naționaliste”, iar li s-a recomandat explicit profesorilor universitari să evite temele identitare. Prezența unor astfel de de-formatori în interiorul structurilor care educă viitorii ofițeri de informații ridică serioase semne de întrebare cu privire la valorile promovate în domeniul siguranței naționale și la perpetuarea unei mentalități păguboase pentru memoria istorică a României. Cu astfel de profesori, Academia SRI se descalifică moral și istoriografic, încălcând grav deontologia pedagogică și metodologia istorică. Acești profesori transformă Academia SRI într-o academie neo-sovietică. Deprofesionalizarea Academiei SRI va produce ofițeri SRI care nu vor ști că sunt români. Aceștia se vor purta în societate ca niște mancurți cu reflexe bolșevice. Falsificarea istoriei naționale cu obstinație și a luptei rezistenței democratice anticomuniste are ca scop pervertirea studenților SRI și anihilarea adevărului istoric, pentru a implementa în societatea românească modele securiste, totalitare și de tip neo-sovietic, din taxele și impozitele românilor.

Trăim vremuri de prigoană, când profesorii de istorie națională sunt scoși de la catedră sau sunt plătiți derizoriu, cu plata cu ora de 22 de lei, cât costă o cafea în centrul Clujului, pentru a-i susține cu burse, catedre și premii pe falsificatorii „troțkiști” ai adevărului istoric, cu rolul de a-i manipula pe studenții Academiei SRI cu idei preconcepute, neștiințifice și relativizatoare, de tipul celor promovate de Roller și Boia, astfel încât viitorii ofițeri să devină dușmanii istoriei naționale și ai românilor în activitatea lor militară. Cer intervenția urgentă a rectorului Academiei SRI pentru a stopa acest fenomen rollerian și neobolșevic de falsificare a istoriei naționale intrat insiduos în această instituție de învățământ, care ar trebui să fie ireproșabilă în ceea ce privește predarea istoriei românilor. Să înțeleg că Academia SRI nu este în stare să găsească profesori de istorie care să predea metodologic adevărul istoric și să pregătească tinerele generații de ofițeri în spiritul „Patria a priori”? Pentru ei, modelul sovietic demitizant este actual? Recuperarea istoriografică a Academiei SRI în spiritul adevărului și al metodologiei istorice, pe linia marilor noștri istorici antebelici, interbelici și postbelici, este o datorie morală și de onoare, în spiritul obiectivității științifice. Cine vrea transformarea Academiei SRI în Academia NKVD?

Ionuț Țene