Distribuie articolul

Să fii masterand la Istorie și să urli lozinci marxiste? Aceasta nu mai este doar ignoranță, ci o sfidare la adresa memoriei istorice și a bunului-simț. Aflu cu stupoare că, la Cluj-Napoca, chiar în curtea Facultății de Istorie și Filosofie, se strigă împotriva „imperialismului capitalist”. Și nu o fac niște rătăciți fără școală, ci chiar masteranzi ai acestei facultăți! Să ai acces la arhive, la cărți, la documente, să-ți cunoști bunicii și părinții, care au trecut prin iadul comunist, și totuși să te asociezi cu cauze marxiste este o palmă dată profesiei de istoric și o rușine monumentală. Chiar atât de scurtă ne este memoria? Am ajuns să reciclăm gargară ideologică leninistă de cea mai joasă speță, uitând ce a însemnat, în concret, cizma comunistă pe grumazul României? Se pare că unora le-a pierit complet din minte teroarea din vremea lui Dej, Securitatea, pumnul în gură, confiscarea proprietăților, colectivizarea cu arma la tâmplă și distrugerea sistematică a patrimoniului. Dărâmarea bisericilor și a satelor, precum și cozile kilometrice la alimente din vremea lui Ceaușescu au fost uitate, la fel ca frica de delațiune.

Ca să le împrospătăm memoria acestor „revoluționari” de mucava, merită amintite doar câteva aspecte privind genocidul elitelor: întreaga clasă politică și intelectuală a României interbelice — oameni precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe I. Brătianu sau Constantin Argetoianu — a fost exterminată în celulele reci de la Sighet sau Râmnicu Sărat, fără proces și fără condamnare. O vină o poartă, în parte, și universitatea clujeană. Se predă foarte puțin sau aproape deloc despre crimele comunismului, în general, și despre cele din România, în special. În licee se învață despre istoria universală, instituțiile europene, istoria evreilor și Holocaustul, dar nu se spune niciun cuvânt despre Gulagul comunist și teroarea comunistă sovietică din România. Tinerii ajung la UBB îndoctrinați de istoria altor popoare și nu știu nimic despre istoria românilor și despre crimele comunismului. În general, în România, la facultățile de istorie se promovează demitizarea istoriei, tezele lui Boia — de fapt, ale lui Roller —, iar un student care dorește să spună adevărul la seminarii este marginalizat, ostracizat și ignorat în cariera sa viitoare. Tinerii nu mai cunosc istoria României. Studenții trăiesc un fenomen „rollerian și neobolșevic de falsificare a istoriei naționale”. Iar, în rândul studenților care s-au prins cum stau lucrurile, e mai „cool” să fii comunist, finanțat de ONG-uri, să fii „Antifa” pe bani transnaționali și să fii promovat de profesorii implicați în proiecte europene decât să fii un istoric obiectiv, care scrie echilibrat despre istoria românilor.

O contribuție la anihilarea istoriei românilor o are și Legea Vexler, care a pregătit mental și moral tineretul pentru propaganda comunistă. La Cluj se flutură steaguri roșii cu secera și ciocanul, dar Legea Vexler vânează închipuiri „neolegionare”. Pe culoarul stângist nu există nicio represiune legală. Doar dacă citești poezii de Gyr și Goga riști să intri la pușcărie și ne mai mirăm că tineretul habar nu are de istoria autentică a românilor. S-a dorit transformarea legislativă a tinerilor în analfabeți istorici și culturali, pentru a reintroduce utopia criminală comunistă, cu complicitatea celor care fac legi împotriva valorilor istorice naționale. Hodor, Demetriade și alți istorici „de top”, promovați la CNSAS, la Universitatea din București și la Editura Humanitas, persiflează fenomenul criminal de la Pitești. Bestialitatea de la Pitești, unde, sub pretextul „reeducării”, studenți de vârsta acestor masteranzi de la Cluj au fost torturați inuman de propriii colegi, care fuseseră transformați în călăi prin metode ce au îngrozit întreaga lume civilizată. Totodată, s-a relativizat și colectivizarea comunistă. Colectivizarea a făcut ca zeci de mii de țărani să fie arestați, deportați în Bărăgan sau împușcați — ca în timpul răscoalelor de la Vadu Roșca — doar pentru că au refuzat să-și cedeze pământul statului; Nicolae Ceaușescu însuși a coordonat represiunea.

Să nu uităm nici de mutilarea țării: sub buldozerele sistematizării au dispărut peste 20 de biserici și mănăstiri istorice doar în București, printre acestea numărându-se Mănăstirea Văcărești, în timp ce o țară întreagă dârdâia în apartamente neîncălzite, cu curentul tăiat și cu rații de jumătate de pâine și un litru de ulei pe lună. Când scoți pe gură sloganuri despre „imperialismul capitalist”, scuipi, practic, pe memoria tuturor acestor victime și a partizanilor din munți, precum grupurile conduse de Elisabeta Rizea, Toma Arnăuțoiu, gruparea Șușman sau Ion Gavrilă Ogoranu, care au ales moartea în locul îngenuncherii în fața ciumei roșii. Din confortul democrației, al burselor și al libertății de astăzi, pare foarte comod să te joci de-a activistul marxist, uitând de frica viscerală și de umilința cotidiană din timpul comunismului real. De aceea, acest derapaj este un semnal de alarmă direct pentru noi, profesorii din preuniversitar și din mediul academic. Avem datoria morală și profesională să nu tratăm istoria recentă ca pe o simplă listă de date, ci ca pe un vaccin împotriva totalitarismului. Introducerea materiei „Istoria comunismului în România” în clasa a XII-a este arma noastră cea mai bună — haideți să o folosim cu rigurozitate, fără menajamente și fără relativizări, pentru ca elevii noștri să nu mai înghită niciodată gargară ideologică marxistă. În ceea ce îi privește pe elevii mei, un lucru este cert: nu vor cădea în această plasă. Consider că ignorarea de manualele școlare a Sfinților Închisorilor a eliminat exemplele morale de urmat de către tinerii debusolați de corupția neomarxistă.

Vouă, studenților și masteranzilor care vă lăsați seduși de lozinci marxiste, vă spun: lăsați pancartele și intrați în arhive! Citiți dosarele Securității, mărturiile supraviețuitorilor de la Gherla și Aiud și întrebați-vă bunicii cum arăta viața când statul decidea ce gândești, ce mănânci și cât ai voie să respiri. Istoria nu este o joacă de-a revoluția pe banii și în libertatea democrației — este o lecție plătită cu sânge, pe care nu aveți dreptul să o falsificați. Este o politică de promovare a valorilor comunismului și neomarxismului, finanțată din afară, cu bani mulți. Istoria României este deliberat ignorată în programe, iar Legea Vexler încurajează indirect pervertirea subiectelor de istorie națională, pe motiv de fascism. Toate acestea au făcut ca, la Cluj, curentul neocomunist să devină „trendy” și „cool”, pe finanțări europene, sorosiste și norvegiene. Este aceeași politică veche de când lumea, a celor care, pentru bani, își vând sufletul și casa părintească. Este o mancurtizare oficială. Tineretul trebuie să învețe în primul rând istoria românilor și apoi istoria altor popoare. Cine are interesul să finanțeze profesori de istorie și proiecte stângiste pentru elevi cu sume uriașe, astfel încât aceștia să fluture steaguri roșii cu secera și ciocanul? Nu cumva acești tineri sunt „noul proletariat”, finanțat și folosit de corporații în scopuri economice și militariste, în contextul războiului dintre Rusia și Ucraina, la granița României? Cine dorește slăbirea identității naționale urmărește, de fapt, o Românie slabă, iar acești tineri, manipulați prin proiecte utopice cu steaguri roșii, sunt „carne de tun” în războaiele ideologice.

„Userizarea rectoratului” UBB (fără istorie, fără rădăcini, fără identitate) a dus la crearea unui climat favorabil unui curent comunist la Cluj-Napoca. Din păcate, avem un eșec educațional la nivelul facultăților socio-umane ale universităților clujene și al Academiei SRI, care nu sunt în stare să insufle patriotism studenților în spiritul adevărului istoric și al respectării metodologiei. Tot răul ideologic de astăzi, în rândul tinerilor, provine de la începutul anilor 2000, din manualele alternative și din promovarea demitizării istoriei naționale. Se produc istorici „mancurți”, fără memorie, fără identitate și fără rădăcini. S-au semănat, la nivel de minister, istorii precum cele ale lui Boia, proiecte progresiste pe fonduri europene, iar astăzi culegem neocomunism. Adevărata educație a rămas doar în seama profesorilor de istorie neînregimentați și neinstituționalizați, a profesorilor de la seral, a societății civile cultural-patriotice și a istoricilor independenți. Trăim ca pe vremea tinereții lui Nicolae Bălcescu, de dinainte de 1848, sub ocupație ideologică străină, când istoria românilor era promovată și cultivată doar de corifeii excluși de stat ai Școlii Ardelene și de pașoptiștii din „Dreptate și Frăție”. Oficialii promovau fanariotismul, țarismul și interesele Imperiului Habsburgic. Astăzi este o obligație morală și de conștiință să ne facem datoria, noi, cei tot mai puțini care mai predăm adevărata istorie națională, conform metodologiei moderne și obiectivității, fără ideologie. E datoria noastră să refuzăm compromisul și să nu cădem în capcana neocomunismului finanțat din alte orizonturi. Nu ne vindem sufletul și nu renunțăm la pedagogia istorică! Să nu uităm cine suntem. „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”, spunea Nicolae Iorga. Tinerii trebuie educați să-și cunoască strămoșii, cultura, spiritualitatea și trecutul glorios sau de reziliență. Doar așa vom fi demni și respectați în Europa și în lume.

Ionuț Țene

Susțineți NapocaNews.ro

Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.

Puteți face o donație prin transfer bancar:

Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300


👉 Preferi să donezi rapid online?

Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal: