„Occidentul va obosi și se va arunca singur în brațele Islamului!Prea mulţi hipsteri occidentali atei care cred în vid!”

Pornind de la cartea lui Houellebecq, gânditoarea franceză Chantal Delsol a făcut o radiografie necruțătoare a Occidentului contemporan, în eseul său „Islamizarea: oboseala Occidentului”, publicat în „Valeurs Actuelles”. O analiză făcută cu răceală și prezicie chirurgicală despre bolile care macină Lumea Civilizată. Un text antologic:

Romanul lui Michelle Houellebecq, Supunere, este doar un roman. Din fericire. Asta ar însemna că în realitate nu se poate întâmpla niciodată. Cum zicea Berdiaev, problema este nu să te întrebi dacă utopiile se pot produce, ci mai curând să le împiedici să se producă… într-atât sunt de îngrozitoare.

Să ne liniștim, este doar un roman. O fabulă. Dar atât de aproape de noi. Atât de autentic posibilă…Căci totul începe cu o dilemă a votului pentru Frontul Național. Nimic neobișnuit. La fel și urmarea. Toate partidele se aliază (aceasta se numește front republican, e suficient să deschizi ziarele de astăzi) pentru a împiedica Frontul Național să câștige. Și ca de obicei, aceste partide sunt gata să voteze pentru orice imbecil, pentru orice nebun, pentru ca Frontul Național să nu ajungă la putere. Aici este vorba de un musulman moderat, se spune, dar care totuși nu își ascunde intențiile dictatoriale. Toate partidele se înțeleg și votează pentru el ca un bloc.

Evident, prima întrebare care se pune este de a afla de ce francezii preferă în locul FN un partid musulman care va da afară de la locurile lor de muncă toate femeile și le va transforma în neveste de harem; care va interzice accesul în posturile importante ale celor care nu sunt musulmani; care va instaura măsuri moralizatoare care ar trebui să ne ridice părul în cap; pe scurt, să instaureze un Califat.

Fără îndoială, Frontul Național, așa haotic și frust cum este, nu ar fi adoptat asemenea măsuri. Atunci, cum să explici această opțiune sinucigașă? Și unul și celălalt partid apar ca reacționare. Dar partidul musulman este reacționar prin anacronism, întârziere istorică, ceea ce i se iartă, în vreme ce FN este reacționar prin întoarcere voluntară înapoi, ceea ce, pentru o privire cinică, îl face să pară mai rău.

Astfel că preferăm convertirea obligatorie și generală la o religie de ev mediu, în locul unor discursuri despre relele produse de imigrație. Este un roman, să o mai spunem o dată: dar cât de realist!

Și iată și urmarea, la fel de edificatoare: descrierea Supunerii. Titlul dat romanului, Supunere, este chiar traducerea cuvântului Islam. Presa s-a ferit să spună că, în timp ce Israel înseamnă „cel care a fost puternic în fața lui Dumnezeu” (este vorba de Iacob), Islamul, dimpotrivă, înseamnă „supunere”.