Nu credeam că fluviul poate desena inimi
Nu credeam că luna poate să frângă ziua de noapte
Și viața de moarte
Nu credeam să învăț moartea vreodată ca o poezie de dragoste
că depărtarea e cimitirul în care florile trezesc fantomele din morminte
Și iubirea doar un pahar cu apă pentru crizanteme
când setea nebună îți dă o felină târcoale
Nu credeam că albul este pentru negru
cum minus pentru adolescența copilăriei
Și ochii tăi o joacă din privirea podului scăldat de lacrima nostalgiei
Ionuț Țene
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:
