A apărut revista BOGDANIA nr.147-148, septembrie -octombrie, 2026.O revistă sub semnul memoriei, al creației și al identității culturale

Apariția unui nou număr al revistei „Bogdania”, publicație de creație și cultură editată de Asociația Cultural-Umanitară Bogdania din Focșani, reprezintă un moment important în peisajul revuistic românesc contemporan. Numărul dublu 147–148, septembrie–octombrie 2026, se înscrie în continuitatea unei publicații care și-a construit, de-a lungul anilor, o identitate proprie prin reunirea literaturii, istoriei, culturii, spiritualității și reflecției asupra societății. Revista are ISSN 2343-8061 și ISSN-L 2343-8061, iar redactor-șef este Ionel N. Marin.

Din perspectiva structurii editoriale, actualul număr este amplu și divers. Cuprinsul reunește eseuri, studii, medalioane literare, poezie, proză, cronici, recenzii, traduceri, noutăți editoriale și relatări despre evenimente culturale. Această diversitate demonstrează preocuparea redacției pentru o perspectivă integratoare asupra culturii, în care literatura nu este izolată de istorie, spiritualitate, educație și identitatea comunitară.

Numărul se deschide cu editorialul semnat de Ionel Marin, intitulat Educația sănătoasă – temelia solidă a viitorului!. Textul propune o meditație asupra educației, culturii, familiei, responsabilității și viitorului societății. Autorul pornește de la ideea că omul trebuie să-și asume responsabilitatea față de sine, față de comunitate și față de valorile culturale moștenite.

Din punct de vedere tematic, editorialul fixează încă de la început una dintre dominantele numărului: relația dintre cultură și responsabilitate. Educația este privită nu doar ca transmitere de informații, ci ca formare morală și intelectuală. În această perspectivă, cultura devine un instrument al continuității și al dialogului dintre generații.

Un spațiu important este acordat studiilor referitoare la originea, limba și scrierea poporului român. Articolul lui Ovidiu Țuțuianu, Despre originea, limba și scrierea poporului român, discută teorii și ipoteze referitoare la vechimea civilizației europene și la spațiul carpato-danubiano-pontic, valorificând trimiteri la Nicolae Densușianu, Ferdinand Lot, Marija Gimbutas, Tărtăria și cultura Vinča/Turdaș.

Este un text care se înscrie în direcția revistelor culturale preocupate de recuperarea unor interpretări asupra trecutului și de stimularea dezbaterii istorice. Unele afirmații aparțin explicit autorului și izvoarelor invocate de acesta și trebuie citite ca parte a unei dezbateri istoriografice mai largi, nu confundate automat cu un consens al cercetării istorice.

O altă contribuție semnificativă este studiul lui N. Grigorie Lăcrița, Scrierea cu diacritice: indicator al gradului de cultură și de profesionalism. Autorul transformă problema aparent tehnică a ortografiei într-o reflecție asupra responsabilității față de limbă. Studiul urmărește rolul diacriticelor în precizia comunicării și oferă numeroase exemple privind modificarea sensului unor cuvinte prin eliminarea acestora.

Astfel, limba română devine, în economia revistei, nu doar un instrument de comunicare, ci și un spațiu al memoriei și identității culturale.

Unul dintre punctele de interes ale numărului este reprezentat de articolul „Ionuț Țene – profilul unui intelectual polivalent”, semnat de Sandu Drăgănescu și publicat la pagina 27. Prezența acestui studiu este importantă deoarece introduce în paginile revistei portretul unui intelectual contemporan a cărui activitate se desfășoară la confluența dintre literatură, istorie, publicistică și cercetarea fenomenului cultural.

Bibliografia prezentată în revistă evidențiază diversitatea preocupărilor lui Ionuț Țene, prin titluri precum Roșii de lună, De izvoare, Suflet dac, Viața mea, clipele, Ridurile pietrei, Solitudini, dar și prin lucrări de istorie și eseistică precum Clujul universitar 1944–1948, Valeriu Gafencu. O biografie teologică, Românii din Cehia și Polonia, Contra Curentului, Eseuri incorecte politic și Gânduri în tranșeele presei.

Această enumerare bibliografică este relevantă pentru înțelegerea sintagmei „intelectual polivalent”: poezia, istoria, eseul, publicistica și cercetarea culturală se întâlnesc într-un singur profil intelectual.

Mai mult, revista îi oferă lui Ionuț Țene și un spațiu de autor, prin studiul Localitatea Valchava – ultima frontieră „valahă” din Alpi. Prin această contribuție, interesul său pentru istorie, memorie și comunitățile românești este integrat organic în structura revistei.

O atenție specială merită acordată studiului „Universalitatea creației literare în opera lui Al. Florin Țene. Un scriitor care a «cântat» pe toate gamele literaturii române”, semnat de Teofil Micinovici. Textul apare în revista Bogdania la pagina 28 și constituie una dintre contribuțiile critice centrale ale acestui număr.

Autorul își construiește analiza pornind de la amplitudinea creației lui Al. Florin Țene, pe care îl prezintă ca poet, romancier, eseist, dramaturg, critic literar, publicist, memorialist și istoric literar. În această perspectivă, opera este interpretată prin prisma varietății genurilor și speciilor abordate.

Conceptul de „universalitate a creației” devine, astfel, o cheie de lectură. Nu este vorba numai despre cantitatea unei opere, ci despre capacitatea autorului de a se deplasa între forme literare diferite și de a transforma experiența culturală într-o creație plurivalentă.

Prezența lui Al. Florin Țene în acest număr nu se limitează însă la studiul critic. El apare și în „Medalionul liric”, alături de alți poeți, cu poemul Femeia – fluviu de lumină, dedicat soției sale, poeta Titina Nica Țene. Poemul dezvoltă metafora femininului prin imagini ale apei, luminii, iubirii, maternității și devotamentului.

Se creează astfel un interesant dialog între critica literară și creația propriu-zisă: pe de o parte, opera este analizată din perspectivă academică de Teofil Micinovici, iar pe de altă parte, cititorul are acces direct la universul poetic al autorului.

Secțiunea lirică aduce împreună nume și sensibilități diferite. Cuprinsul menționează, între alții, pe Al. Florin Țene, Mircea Dorin Istrate, Maria Filipoiu, Valerică Ciobanu, Florin Grigoriu, Victoria Sorea, Ionel Marin, Ioan Miclău, Aurelius Belei, Laurențiu Drăgușin, Lenuța Popa și Dorin Ștefănescu.

Această pluralitate de voci este una dintre calitățile unei reviste literare: cititorul nu este obligat să accepte o singură formulă poetică, ci poate urmări moduri diferite de raportare la iubire, timp, memorie, spiritualitate și existență.

O altă secțiune, intitulată Poezia pe cărări de timp, îi aduce în aceeași zonă de recuperare a memoriei literare pe Mihai Eminescu și Nicolae Rotaru, iar paginile de proză scurtă oferă spațiu unor autori precum Caty Urucu, Carmen Kolcear, Didina Sava și Lia Saru.

Un merit editorial aparte îl reprezintă includerea unor texte provenite de la tinerii premiați la Festivalul-concurs internațional de creație literară Bogdania. Medeea Alexandra Nistea, Mariana Lungu și Viorica Triculescu sunt astfel integrați în circuitul revistei alături de autori consacrați.

Această opțiune are o semnificație culturală importantă: revista nu se limitează la consacrarea memoriei literare, ci participă la formarea unei continuități între generații. Literatura este privită ca proces viu, în care debutul și experiența coexistă.

Secțiunea de cronici literare, recenzii și comentarii, semnate de Dimitrie Vasiloschi, Diana Corbu-Stancu, Ionel Marin, Ben Todică, Liliana Moldovan, Victor Măruțoiu și Ioan Miclău, confirmă preocuparea revistei pentru receptarea cărții contemporane.

O revistă culturală își justifică existența nu doar prin publicarea creației, ci și prin construirea unui spațiu critic în jurul acesteia. Cartea trebuie discutată, contextualizată și introdusă în dialogul public al culturii.

Contribuția lui Carmen Oltean, Muzidava – o cetate a spiritului românesc în inima Canadei, extinde geografia culturală a revistei dincolo de granițele țării.

Această deschidere spre diaspora este importantă pentru înțelegerea culturii române contemporane. Identitatea culturală nu mai poate fi analizată exclusiv în interiorul spațiului geografic românesc. Comunitățile din străinătate devin, la rândul lor, centre de păstrare și transmitere a limbii și culturii.

Numărul 147–148 acordă un spațiu consistent și evenimentelor culturale. Sunt prezentate, între altele, activități ale Ligii Scriitorilor Români, Zilele Culturale ale Vasluiului, o revedere după 50 de ani și lansarea romanului Beniamin Cotigaru.

Deosebit de semnificativ este materialul despre Diplomele „Gloria Limbii Române”, acordate cu prilejul Zilei Limbii Române din 31 august 2026. Revista consemnează implicarea lui Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români, în această manifestare culturală și faptul că distincția poartă numele inspirat din poemul său omonim.

Prin asemenea materiale, Bogdania depășește statutul de simplă revistă literară și devine, în egală măsură, document al vieții culturale românești contemporane.

Revista „Bogdania”, nr. 147–148, septembrie–octombrie 2026, se prezintă ca o publicație complexă, construită pe întâlnirea dintre literatură, istorie, limbă, spiritualitate și memoria culturală.

Unul dintre punctele de maxim interes ale numărului îl constituie dialogul dintre cele două prezențe care se impun prin amploarea activității lor culturale: dr. Ionuț Țene și Al. Florin Țene. Primul este prezentat printr-un profil dedicat intelectualului polivalent și printr-un studiu propriu despre Valchava, în timp ce al doilea beneficiază de o analiză amplă a universalității creației sale și de includerea în medalionul liric al revistei.

În cazul lui Ionuț Țene, revista subliniază interferența dintre literatură, istorie, publicistică și cercetare culturală. În cazul lui Al. Florin Țene, accentul cade asupra amplitudinii operei și asupra capacității de a cultiva multiple genuri și specii literare. Cele două prezențe contribuie, fiecare prin propria formulă intelectuală, la imaginea unei culturi românești aflate într-un permanent proces de recuperare, afirmare și transmitere.

În ansamblu, „Bogdania” 147–148 este o revistă a memoriei și a continuității, dar și a dialogului dintre generații. Ea aduce împreună cercetătorul, scriitorul, poetul, criticul, tânărul debutant și omul implicat în viața culturală. Tocmai această diversitate îi conferă numărului o valoare documentară și literară aparte.

Pentru istoria revuisticii române contemporane, un asemenea număr merită consemnat nu doar ca o apariție editorială, ci ca o mărturie asupra felului în care literatura și cultura română continuă să-și construiască memoria în prezent.

Al. Florin Țene