Cronica de artă: Fenomenul On Kawara

Fata de galerii, marile muzee ne ofera sansa unor retrospective, ba chiar a unor prezentari exhaustive a unor artisti, greu de inteles sau de cunoscut daca nu-i percepi in larga lor desfasurare. Si Metropolitan Museum, si MoMA, dar mai ales Solomon Guggneheim Museum organizeaza curent astfel de evenimente.

Asa este expozitia Silence a lui On Kawara (1932 – 2014), un faimos artist experimentalist, nascut in Japonia si venind in anii ‘60 in Statele Unite, unde a ramas pana la moarte. El este considerat in Japonia un proeminent reprezentant al avangardei post-belice. Picturile si desenele sale constau din figuri depersonalizate in spatii nedefinite, o iconografie a dezolarii. Lucru firesc, daca ne gandim la tragedia pe care a trait-o Japonia in al doilea razboi mondial. Dar el a abandonat aceasta maniera din anul 1959, cand a parasit Tokio, petrecand un timp in Mexico City, apoi la Paris, ca din 1964 sa se stabileasca definitiv la New York.

Expozitia Silence chiar se intinde din anul 1965 pana in anul mortii. Marea inventie a lui On Kawara este pictura datata. Adica pe suprafete diferite, ca niste mici panouri sau placute, in general de culoare neagra, dar si albastra sau rosie, el noteaza o data. Si este un lucru total socant sa vezi pe un intreg perete al muzeului o singura placa pe care scrie anul 1965 si un singur cuvant “Viet-nam”. Forta de impact este colosala. E singura data pe care o consemneaza in acel an, anul razboiului din Vietnam.

Retrospectiva este o insiruire de astfel de placute, placute comemorative, de la parter pana la ultimul etaj, pe toata spirala muzeului. Care a devenit un fel de cimitir spiralat, in care se insiruie o sumedenie de date istorice sau personale. Aceasta maniera, artistul o numeste Date Paintings. Parca ar fi un ferpar plastic, de anunturi vizuale. Incepe din 1965, cu razboiul din Vietnam, si ajunge la zi, la anul mortii artistului, 2014. In dreptul fiecarui ciclu de date se afla vitrine cu ziarul “The New York Times”, care consemneaza evenimentele pe care placutele le dateaza.
Iata, de pilda, o astfel de pictura: pe o placa de culoare rosie, sta scris cu alb “APR.21.1986”, apoi, dedesubt, intr-o cutie, ziarul “New York Times”, cu imaginea intrebatoare a unui copil, pe care scrie “Monday. Today”, dupa care urmeaza datele tehnice ale placutei: “Acrylic on canavas, 25.4 x 33 cm”, cat si dimensiunile cutiei “62.5 x 47.3 x 5 cm”. Si aproape toate lucrarile au precizata provenienta “Private collection”.
*
Aflam ca muzeul a pregatit aceasta expozitie de cand On Kawara traia, deci e creata in stransa colaborare cu artistul, care a avut studioul pe Greene Street, in Soho. Expozitia este impartita in 12 sectiuni, fiecare continand o selectie dintr-o preocupare sau alta a artistului. Impreuna, toate, ne ofera o imagine globala despre preocuparile extraordinare ale acestui om ciudat, a carui viziune nu este strict artistica, ci mai degraba tine de statistica istorica, plus ca e plina de curiozitati si pasiuni neasteptate, care il transforma in cel mai original colectionar sau cronicar al lumii.

Daca il privim ca artist, el a adus o schimbare radicala, absolut noua, in ceea ce priveste perceperea realitatii. Kawara a inlocuit atat reprezentarea figurativa, cat si cea nonfigurativa cu cifre, cu date sau cu lipsa de date, doar cu puncte sau liniute, ca un fel de scriere noua, adica a inventat un limbaj surdo-mut, un limbaj schematic, axat pe semne, indicand doar timpul si locul, ca o inregistrare de masina, ca un reportaj cat mai sec, cum poate fi un reportaj din cifre contabile, pe care le-a notat timp de 50 de ani!

Sentimentul este ca acest om s-a aflat nu pe pamant, ci undeva in univers, intr-o tacere cosmica si a notat sarguincios ce s-a intamplat pe planeta pamant. Asa este cea mai senzationala sectiune a expozitiei, numita One Million Years (1970-1998), insotita de One Hundred Years (1984-2012) si Jurnals (1966-2013), care sunt calendare iesite din comun, ce reprezinta o inventariere completa a unui milion de ani, inclusiv a tuturor Picturilor Datate / Date Paintings.
Intr-o camera alaturata, la care ajungi printr-o nisa de la etajul 3, exista o biblioteca in care vedem toate aceste cataloage, cu picturi si date, adunate in volume, sub forma de carti masive. Ca un fel de Biblii, editate pe foi subtiri, de inalta calitate, cu un scris marunt, ca sa incapa kilometrica numerotare. Asa este albumul I read, in care sunt cuprinse toate decupajele din ziare. La fel exista un alt album, Codes (1965 – 2011), care cuprinde o lungă secventa de funcționare a desenelor pe bază de limbă, utilizand o marcare privata de sisteme numerice. Este aici o descifrare a ideii de joc, o gama complexa de combinatii matrix si filme. Se vede efortul de pura criptare a informatiilor.
In fine, intre 1970 si 2000, Kawara a trimis o mie de telegrame, pe care le-a adunat sub titlul I AM STILL ALIVE. Ca si cum ar fi un naufragiat, care trimite un mesaj catre lumea de dincolo de negura, sa afle ca el inca traieste!
Kawara a vorbit foarte putin despre arta sa enigmatica. Despre Date paintings a spus ca reprezinta un paradox: fiecare pictura semnifica prezentul care poarta numele si data zilei in care s-a intamplat ceva, dar, odata ce ziua trece, se poate spune ca prezentul apartine trecutului. Din 1966, nimic in activitatea sa nu s-a mai schimbat, el a urmat aceeasi practica cu rigoare si precizie, de parca a trait in illo tempore, ca stramosii sai primitivi, care isi notau anumite date pe peretii pesterii unde traiau. E o activitate rituala, ce tine de mit. Kawara si-a facut treaba cu o meticulozitate de ceasornicar.

Evident, On Kawara este considerat o figura centrala in istoria curentului Conceptual Art. El a generat o miscare care ii include pe artistii Michael Asher, John Baldessari, Daniel Buren, Hanne Darboven, Joseph Kosuth, Sol LeWitt, Adrian Piper, Glenn Ligon si multi altii, despre care am scris constant in cartile si articolele mele. Evident, prin devotiunea cu care a lucrat, opera lui On Kawara ocupa un loc aparte in istoria artei. Este singulara si inutila, cum trebuie sa fie o adevarata opera de arta.

*

Kawara incepe sa produca seria Date Paintings din 1966, purtand titlul “Today”, fiindca dateaza ca un reporter ce se intampla important, din punctual lui de vedere, pe pamant. Si realizeaza aceste placute pe care le imprima monochromatic cu date, de obicei totul fiind redus la culorile rosu, albastru si gri. Fiecareia ii adauga, dedesubt, un capac de cutie, in care se afla un decupaj din presa la zi.
In paralel cu aceasta serie, Today, On Kawara initiaza o alta serie, seria cartilor postale, numita I Got Up / I Went / I Met, adica “M-am sculat / M-am dus / Am intalnit”, un fel de modernizare a formulei antice rostite de Iulius Cezar: Veni, vidi, vici. Toate vederile pe care On Kawara le-a primit sau le-a trimis in viata sa, sunt insiruite pe panouri mari, aflate in calea vizitatorilor. Ele consemneaza, intr-un fel de reportaj sui-generis, ce a facut el zilnic, de cand se scua din pat, mergea apoi in oras, unde avea treaba, si cu cine se intalnea, straini sau prieteni. Fiecare pastreaza ziua si locul faptei importante sau banale, desi, toate sunt importante pentru o viata, pentru viata lui On Kawara, care se vede astfel cel mai important om de pe glob, daca a crezut ca pe alti oameni, ca noi, ii intreseaza ce a facut el in cutare zi si in cutare loc. E o cronica personala, fara relevanta pentru viata altora, fiindca ne intereseaza ca fapt divers, “uite, domnule, ce a trait On Kawara, pe vremea cand eu… ce faceam eu in 13 martie 1971, nu stiu, nu-mi amintesc, dar nu cred ca are vreo importanta ce faceam si ce nu faceam, insa e cert lucru ca nici el, On Kawara, nu si-ar mai fi amintit nimic, daca nu-si nota!”.

Si si-a notat nu ca intr-un jurnal explicit, ci criptic, prin cifre si semne. Diferenta dintre ce fac toti oamenii si On Kawara este ca el si-a notat tot ce a dorit, insa intr-un mod ciudat, neobisnuit, dintr-un gand apocaliptic, trait probabil in timpul razboiului, cand a vazut ca, in urma deflagratiei atomice, nu a mai ramas nimic, s-a ales praful de tot, de toata istoria acelor zone iradiate si, dintr-un gest de recuperare, s-a gandit poate ca, daca ar disparea pamantul, sa lase macar el o urma ca pe aici au existat oameni.
Dar Date Paintings par nimic fata de alte placeri sofisticate ale lui On Kawara, care a uimit lumea cu extravagantele lui. Asa cum am aratat, ciclul On Million Years este o nebunie totala, fiindca artistul noteaza pe pagini stranse apoi in carti, ca un fel de Biblii, toti anii cuprinsi intr-o perioada de un million de ani. Asadar, insiruie toti anii de la 1 la un milion. Paginile sunt pline numai de cifre in ordine cronologica. Zici ca este un hobby al unui extraterestru. De ce a facut el ceea ce putea face o masina, un computer? Mister. Zece ani a muncit sa scrie toate cifrele. Acest act total gratuit face parte din arta, fiindca numai arta este o activitate de lux, gratuita. Daca era utila, practica, literatura, pictura sau muzica ar fi impiedicat oamenii sa comita atatea nenorociri, ca razboaiele mondiale sau un masacru ca Holocaustul.
Alte curiozitati ale lui On Kawara se leaga de vederi, cum am spus, iar un alt segment este dedicat telegramelor. Sute de telegrame trmise si primate!
Exista si o zona unde doar trage pe foi liniute sau puncte in loc de litere sau cuvinte. Si le insiruie pe perete asa cum face si John Baldessari, apoi Glenn Ligon, care a transcris pe panouri tot Decameronul lui Boccaccio. Vazand ciudateniile lui On Kawara, le iei ca pe un caz. Si ce cauta ele intr-un muzeu de arta? Nu vezi nici un fel de pictura sau desen in retrospectiva lui. Le vezi doar in unele cataloage aflate pe banci. Desene scolaresti. Sau fotografii. Dar in expozitie nu le vezi, exista doar aceste consemnari incifrate, un fel de jurnal vizual.

Sigur, On Kawara nu poate fi plasat in randul artistilor propriu-zisi, el nu este un artist in sensul consacrat al acestui termen, el este un fenomen. Opera lui este o forma totala de desacralizare. El reduce universul, creatia, pe Dumnezeu, la cateva date, la o cifra, la un simbol. Biblioteca Babel de care vorbea Borges este aici Biblioteca On Kawara, formata din cifre, din date, fara nici o explicatie. El este ca un colectionar de date. Pe unele insa le confectioneaza. Asa cum face cu One Million Years, de parca ar vrea sa inlocuiasca sau sa indice ceea ce nu s-a facut, un calendar al celor un million de ani care au trecut. Poate ca atat crede el ca a treecut de la aparitia omului pe pamant. E stupefiant sa vezi acest munte de cifre, acest fluviu de cifraraie, si te intrebi, ce-au facut oamenii in tot acest timp? E dezolant cat de putin au muncit. Probabil ca mai tot timpul au distrus. O istorie a dezastrelor.

Dar de ce numai un milion de ani si nu doua, cat spun savantii ca ar fi varsta lui homo sapiens? Cred ca daca ar fi avut mai multe vieti, On Kawara ar fi facut si catalogul altor milioane de ani. Interesant era sa faca un catalog al celor bune si al celor rele, in cei 2, 5 milioanele de ani care au trecut de la aparitia primului antropoid!

Munca acestui om este o ciudatenie, un fapt de exceptie, o mare curiozitate de trecut in Cartea Recordurilor. In cazul lui On Kawara, desacralizarea si depersonalizarea sunt deliberate, constituie o atitudine fata de istorie, fata de civilizatie, fata de omenire, fata de om.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York