În Germania politicul „călăreşte” Justiţia. La noi e invers. Vezi de ce!

Recentul scandal de spionare a cetăţenilor din Germania şi lăsat cu acuze de “înaltă trădare” e foarte interesant şi cu învăţăminte pentru România. Scandalul a scos în evidenţă independenţa Germaniei faţă de orice influenţe stăine prin Justiţie şi că politica dictează într-o ţară democratică aşa cum e normal, că doar politicienii, ne place sau nu, sunt expresia suveranităţii populare prin vot. Procurorii germani au investigat dur dacă jurnaliștii de la Netzpolitik.org au publicat secrete de stat. Jurnaliștii ar fi publicat informații din documente clasificate cu privire la planurile Serviciul de Securitate Internă de a intensifica supravegherea comunicaţiilor online ale cetăţenilor. Pe şleau dacă BND face poliţie politică. Cazul a stârnit mari proteste de stradă cu privire la libertatea presei. Ministrul Justiției a pus la îndoială decizia procurorului şef Harald Range de a deschide o anchetă mult-criticată. Documentele prezentau planurile serviciului de a extinde supravegherea comunicaţiilor pe internet ale cetăţenilor germani. Documentele au fost transmise jurnaliştilor de un colaborator al serviciului. Jurnaliştii nu au făcut publică identitatea sursei. Cei doi jurnalişti, Markus Beckedal şi Andre Meister, au facut obiectul unei plangeri depuse de şeful serviciului secret, Hans-Georg Maassen, la procuratura federală generală. Ei au fost acuzaţi de “înaltă trădare”, la fel şi cârtiţa din interiorul sistemului. Procurorul general a deschis dosarul penal fără a recurge la verificările juridice necesare. Procurorul general german Harald Range nu s-a lăsat intimidat şi l-a acuzat pe ministrul Heiko Maas de „un atac intolerabil la adresa justiţiei”, susţinând că i-a cerut să pună capăt investigaţiilor pentru a se stabili dacă materialul publicat pe site-ul Netzpolitik era sau nu clasificat ca secret. Dar cum în Germania democraţia funcţionează, iar politica este expresia suveranităţii poporului, prin legitimarea electorală, ministrul Justiţiei de la Berlin a luat decizia de a-l demite pe procurorul general federal, Harald Range. Ministrul Justiției a ieșit într-o conferință de presă în care a declarat că, în urma consultărilor cu biroul cancelarului german Angela Merkel, a luat decizia de a-l demite pe procurorul Harald Range. Acesta a fost pensionat urgent, la 67 de ani, şi nimeni nu a comentat.

La noi, o parte a Justiţiei, în special cea legată de binomul SRI-DNA, pare că se poartă deasupra Legii, deasupra politicii exprimate de parlament, guvern sau preşedinţie. În România, deşi ar fi normal şi legal, ministrul Justiţiei şi premierul nu şi-ar permite să o demită pe Codruţa Koveşi. De ce? Pentru că la noi, funcţionari din Justiţie, care sunt numiţi, nu aleşi, au ajuns să fie deasupra politicii, instituţiilor statului democratice, care exprimă suvernitatea prin vot a poporului român. Firesc ar fi ca Justiţia să fie subordonată politicii ca expresie a sistemului electoral democrat. În ţara noastră Justiţie, mă refer la componenta „represivă”, e ca fecioara neprihănită deasupra tuturor, iar procurorii şefi se laudă în presă cum pun la cale tot felul de arestări „abuzive”, doar pe baza unor documente exclusive pe ascultări de telefoane sau ambientale ca în perioada comunistă. S-a ajuns la acest arbitrariu al Justiţiei româneşti pentru că suveranitatea procurorului şef al DNA, spre exemplu, nu se trage din sistemul electoral democrat supus voinţei suverane a poporului, ci mai mult din dorinţa unei mari puteri, prin Ambasada SUA. Într-un stat democrat în care voinţa politică e expresia suveranităţii poporului a doua zi ministrul Justiţiei ar fi demis un procuror şef, dacă acesta ar fi lăudat prea tare şi suspect de prea mult de către o mare putere străină. E nefiresc într-o democraţie consolidată ca un procuror şef să nu se poată schimba sau să se condiţioneze recunoaşterea unui guvern de prezenţa acestui funcţionar numit în funcţie, nu ales. Dacă o parte a Justiţiei nu se supune suveranităţii poporului, atunci cui i se supune: unei puteri străine? Astfel de lucruri care încălcau suveranitatea unei naţiuni se petreceau pe vremea anilor 50, când procurori şefi erau numiţi direct de la Moscova. După 25 de ani de la Revoluţie încă mai cred că putem fi o democraţie, nu o colonie totalitară. Demiterea procurorului general german e o dovadă că Germania e un stat democrat şi suveran, în care Justiţia răspunde în faţa politicienilor aleşi de popor.

Ionuţ Ţene