Ziarişti Online: Urmaşa “Haiducilor Dobrogei”, născută în închisoarea comunistă, prigonită de mafioţii din Republica Mazăre-Făgădau

Doamna Zoe Rădulescu, fiica legendarului luptător anticomunist Gogu Puiu, ne-a relatat o istorie stupefiantă din “Republica Mazăre”, acum rebotezată cu numele variantei-nechezol “Republica Mazăre-Făgădău” . O reproducem integral:

Pentru mai buna înțelegere a celor ce voi relata, voi face o scurta prezentare a familiei mele. Fac parte dintr-o familie de deținuți politic, ai carei membri au fost întemnițații in închisorile comuniste de la bunic la nepot. Eu sunt deținut politic prin naștere. M-am născut in închisoare si am stat acolo, alături de mama mea, pana la un an si patru luni. Ceilalți, au făcut ani lungi si grei de detenție, (unii), iar alții au murit in trenul fantoma.

Mort pentru patrie

Pasaportul Fals al lui Gogu PuiuTatăl meu a fost Gogu Puiu, unul dintre conducătorii Rezistentei Armate Anticomuniste din Dobrogea, care a înțeles sa sacrifice totul: familia si chiar propria-i viata, dar nu si-a trădat idealurile pentru care s-a angajat in lupta. Pentru el era mult mai important sa demonstreze comuniștilor ca poporul roman nu accepta bolsevizarea tării, ateizarea si pierderea proprietații. Credea in valorile fundamentale ale acestui popor, pe care dorea sa fie perpetuate mai departe. Știa ca va muri si era pregătit pentru aceasta. In ziua in care localitatea si apoi casa in care se afla a fost înconjurata de trupele de securitate, când a înțeles ca va putea fi prins, a tras cuiul grenadei pe care o păstra pentru el, si s-a culcat cu pieptul pe ea. A plecat cu demnitate, asa cum a trăit, fără sa facă nici un fel de concesii, nici fata de viata lui.

Mama l-a urmat pe tata după ieşirea din închisoare

Eu am crescut alături de mama si de sora lui. Mama mea a murit la scurta vreme dupa ce a ieșit din închisoare. Cu o astfel de origine, nu esta greu sa intuiți cum am supraviețuit si ce am îndurat. Dar sunt mândra de descendenta mea.
Situația noastră nu s-a schimbat nici dupa 1990. Dimpotrivă. Inainte eram paria. Dupa 1990 eram tot paria in fond, numai ca ceilalți, care nu erau ca noi, se prefăceau si se prefac si acum ca admira eroismul luptătorilor noștri.

“Bandiţii” anticomunişti nu primesc nimic deşi au Dosarul Nr. 1

Fiind unica moștenitoare a familiei, am moștenit o suprafața de 19 ha de pământ, care, pentru ca eram neam de “bandiți”, se afla in administrarea I.A.S. M. Kogălniceanu. Am parcurs toate etapele prevăzute de lege, iar in 1998 am cerut sa mi se dea pământul fizic ( pana atunci am fost locator la S.C. Ceres M. Kogălniceanu ). Am avut Dosarul nr.1 depus la Prefectura Constanta. Dupa ce mi-au cerut o suma impresionanta de hârtii, m-au trimis la S.C. Ceres sa-mi repartizeze si sa identifice suprafața de teren ce mi se cuvenea. Si, pentru ca la vremea aceea exista o hotarâre a Direcției Agricole ca celor care nu mai locuiesc in zona, sa le fie repartizate suprafețe cat mai departe de vatra satului. Trebuie avut in vedere ca atunci, S.C.Ceres, ca toate fostele IAS-uri lucrau f. bine si pe profit. Directorul SC Ceres mi-a repartizat un teren care se afla acum pe teritoriul Constantei. Dupa ce OCAOTA (OCPI de azi),a făcut măsurătorile si a întocmit schița cadastrala, primăria M. Kogălniceanu a completat procesele-verbale trecând doar nr. de identificare al solelor. Si, in loc sa treacă, asa cum indicase SC Ceres, sola A510 si sola A 498, a trecut doar A 510 si fără sa consemneze si vecinătățile. Si firesc, pasul următor a fost acela de a chema in judecată primăria. Se intampla in 2000.

Proprietatea – vândută fraudulos

In 2002 ma aflam in situația de a câștiga procesul la Curtea de Apel Constanta, drept pentru care, am depus cerere la Prefectura Constanta sa-mi elibereze titlurile de proprietate. Primesc un răspuns cel puțin ciudat: ca nu mi se pot elibera titlurile de proprietate “pentru ca terenul este in litigiu”. In litigiu cu mine. Răspunsul acesta era semnat de secretarul general al prefecturii, dl. Claudiu Palas.
Si, dupa acest răspuns, pe data de 16 mai 2002 au fost împroprietărite cinci persoane, care au vândut terenul a doua zi, 17 mai lui Gh. si Elenei Alexa.

Teren pe malul lacului Siutghiol, atribuit ilegal unor morţi

Stupefiant, din cele cinci persoane care fuseseră împroprietărite, trei decedasera in 1994, 1996 si 2000!Şi a inceput calvarul. Am deschis un prim proces de nulitate a titlurilor de proprietate, in dosarul 63/212/2003. Iar pe parcursul procesului am aflat următoarele: moștenitorii celor decedați au găsit-o pe mama lui Alexa si au împuternicit-o sa le obțină titlurile de proprietate si apoi sa vândă fiului ei. Titlurile de proprietate emise pe numele celor decedați nu aveau înscrise pe ele si numele moștenitorilor acestora, iar dupa vânzare s-a intabulat direct cumpărătorul, Alexa Gh si Elena, ceea ce făcea aproape imposibila continuarea procesului, pentru ca ne judecam cu persoane decedate, deci fără calitate procesuala. Doamna avocat insa a cerut informații de la Camera Notarilor Publici si asa am aflat cine sunt moștenitorii pe care i-am chemat in judecată. Când instanța a cerut actele de succesiune, am aflat ca vânzătorii terenului nu aveau terenul in massa succesorala, dar dna notar Mariana Iosif a legalizat vânzarea unor terenuri pe care vânzătorii nu le aveau. Asa a devenit familia Alexa proprietara unui teren pe malul lacului Siutghiol (unde, de altfel, in zona se afla si luxoasa rezidenta a lui Radu Mazare, construita, de asemenea, pe un teren preluat ilegal – Vezi FOTO Aici).

Calvarul proceselor continuă

Dar, încurcăturile nu se termina aici. Când credeam ca suntem pe finalul procesului de constatarea nulității titlurilor de proprietate, unul dintre avocații pârtii adverse vine cu doua titluri de proprietate emise pe numele meu, de existența cărora nu aveam habar. Nu numai ca nu semnasem de primire dar nici nu fusesem chemată sa semnez procesele-verbale de punere in posesie. Asa am aflat si secretul pentru care in procesul-verbal de punere in posesie in loc de doua sole A 510 si A 498 a fost consemnata doar una: A 510. Pentru a emite titlurile de a căror existența nu știam au mai numerotat o sola cu același indicativ, cu toate ca se știe ca nici măcar in același județ nu pot fi identificate doua sole cu același indicativ, nu in aceeași unitate agricolă. Din cauza ca procesele-verbale de punere in posesie au fost completate doar cu indicativul unei singure sole A510 ; ar fi fost mai greu sa inventeze doua perechi de sole cu indicative identice, in cadrul aceleiași unități agricole. Titlurile emise pe numele meu, erau datate 3 ianuarie 2006. Tot in timpul procesului. Am deschis al treilea proces, de constatarea nulității absolute a acestor titluri. Au fost anulate si acestea si am inceput al treilea dosar, de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare dintre moștenitorii care nu erau proprietarii terenului si fa milia Alexa. Pe parcursul acestui proces au fost deschise nu mai puțin de 15 revizuiri ale procesor castgate, cele de constatare a nulității absolute a titlurilor de proprietate si doua , plângeri penale finalizate cu NUP iar revizuirile câștigate de mine.

Făgădău nu e fătălău

Pe 30 Iunie 2015 am depus documentele pentru emiterea titlurilor de proprietate pe numele meu, in baza unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, atât la Primăria cat si la Prefectura Constanta. Pana in septembrie nu am primit decât un răspuns de la Prefectura in care mi se transmitea un text de lege ce cuprindea pașii care trebuie sa fie urmați in acest proces. In septembrie am făcut o revenire la biroul juridic de la primărie, fără răspuns. Am cerut si am primit o audiența la primarul interimar al Constantei, dl. Decebal Fagadau , care s-a arătat foarte interesat de ceea ce-i spuneam, lăsând sa se înțeleagă faptul ca nu a avut cunoștința de cererea mea. Ba mai mult decât atât, a apostrofat-o pe secretara primăriei, dna Marcela Enache (foto), care este pe aceasta funcție din1993 (!), ca nerespectarea unei hotărâri judecătorești este penală pentru dumnealui. Pe parcursul procesului, primăria a expropriat o suprafața de aproape 4000 m pătrați, pentru a construi o traversare subterana. Contravaloarea acelei suprafețe este blocată la CEC pana la definitivarea procesului: banii vor reveni celui care va avea soluția definitiva si irevocabila. Am cerut si banii; nu mi s-au dat . Am mai făcut o revenire, degeaba. Au ținut o ședinta de consiliu local in care au luat in discuție cererea mea, ședinta la care am fost impreuna cu dna avocat care m-a reprezentat. Ne-au ținut la usa, pe motiv ca nu au știut ca suntem acolo. Ne-au explicat ca nu pot completa procese-verbale de punere in posesie pentru ca nu-si dau seama unde este terenul, ca nu știu unde am eu dreptul, ca expertul extrajudiciar nu a întocmit o schița a terenului pentru a putea dumnealor sa identifice terenul. Dar au fost tot timpul parte in proces si ar fi putut sa ceara tot ce doreau. I-am cerut dnei Marcela Enache, secretara primăriei din 1993, sa încerce sa pună in legalitate ilegalitatea pe care a făcut-o in 2002. A rămas ca ne vor raspunde in scris. Nimic. Intr-un tarziu, dna avocat a reușit sa vorbească la telefon cu primarul interimar, dl Decebal Fagadau, care i-a spus ca primăria a cerut un punct de vedere prefecturii si ne vor anunța. A mai trecut o luna. Nimic. Când am cerut deblocarea banilor, răspunsul a fost “cele doua cereri sunt legate ombilical” si nu le pot trata separat. Din 22 octombrie am angajat un executor judecătoresc, care a făcut o noua revenire, de data aceasta la Prefectura. Nici un răspuns nici de aici.

Citeste integral pe: Ziaristi Online