Andrei Popov: Îmi închei mandatul de ambasador la Viena ca să revin definitiv la Chișinău pentru a “schimba lucrurile în bine”

Într-un interviu acordat publicației RFI România, fostul ambasador al Republicii Moldova în Austria, Andrei Popov, care și-a anunțat marți demisia, s-a declarat dezamăgit de situația politică din țara sa natală, menționând că nu o mai putea reprezenta cu cinste în străinătate, mai ales după furtul miliardului de euro din bănci, așa numitul Jaf al Secolului, rămas nepedepsit.

La această nemulțumire se adaugă și decizia controversată a Curții Constituționale de la Chișinău privind alegerea prin vot direct a președintelui. Popov s-a plâns și de procesul „netransparent” prin care se iau deciziile în Partidul Democrat, afirmând că fomațiunea acționează în interesul „corporativ” al prim-vicepreședintelui PD, magnatul de presă Vlad Plahotniuc. În interviul acordat RFI România apud Jurnalul Românesc, diplomatul Andrei Popov arată că își dorește să revină definitiv la Chișinău pentru a “schimba lucrurile în bine”.

Andrei Popov: Eu până în luna ianuarie am fost și membrul Consiliului Politic Național al Partidului Democrat, în care am intrat în iunie 2009 împreună cu o echipă de tehnocrați, pentru a-l susține pe Marian Lupu și am fost candidatul numărul patru în alegerile parlamentare din 2009. Am jucat un anumit rol în istoria Partidului Democrat, în special între anii 2009 – 2013, când am fost și vice ministru. Cred că deja cuțitul a ajuns la os după decizia atât de controversată a Curții Constituționale, de a modifica regulile de joc în timpul jocului și de a avea din nou alegeri prezidențiale directe. Alegerile directe sunt dorite de 90% din populație, dar maniera în care a decis Curtea Constituțională ridică foarte mari semne de întrebare dacă nu este un schemă bine gândită și pregătită. Am suficiente motive să cred că a fost așa.

Am luat două decizii majore. Am plecat din serviciul diplomatic și revin la Chișinău. De mai multe luni încercam să îmbin două ipostaze, cea de diplomat, de ambasador care lucrează în cadrul unui mandat riguros, al unor instrucțiuni și cea de cetățean cu o poziție civică activă, de politician membru de partid. Pentru a reconcilia făceam tot felul de declarații de la Viena și de la Chișinău. Cred că este mult mai corect să revin acasă și dacă nu îmi convine – și nu îmi convin foarte multe lucruri – să încerc să contribui la schimbare acasă. Iar Partidul Democrat, în pofida unei platforme și a unei doctrine în care mă regăsesc – și am contribuit la redactarea multor documente programatice și la adoptarea lor la congresul din 2012, în particular – din păcate, în percepția publică, iar în politică percepțiile contează foarte mult, se asociază cu fenomene negative. Din păcate, deciziile în partid nu se iau de către forurile statutare, nu se iau în baza consultărilor și a analizării voinței membrilor de partid de către forurile abilitate, ci se iau de către un grup restrâns de persoane sau deseori de către o singură persoană, în interese care, mi se pare, de multe ori sunt departe de interesele partidului și ale țării. Deseori sunt interese corporative. Domnul Vlad Plahotniuc, prim vicepreședinte al partidului, pe îl cunosc de foarte mulți ani, o persoană foarte complexă, nu e alb nu e negru, nu e demon, nu e înger, are o imagine caricaturizată în societate. Din păcate, dumnealui transferă în zona politicilor publice metodele cu care s-a obișnuit în business. Ele sunt contraproductive și păguboase, iar imaginea partidului are de suferit, la fel și imaginea membrilor simpli, printre care sunt mii și mii de oameni onești, cumsecade, competenți, care sunt într-un fel ostateci. Nu vreau să fiu ostatecul acestei situații, nu vreau să mă asociez cu decizii greșite care nu rezonează cu interesul țării în opinia mea. Vreau să fiu liber să promovez viziunea mea asupra unei Moldove unite, moderne, în care oamenii să se simtă liberi, demni și nu dezbinați, nu folosiți, nu umiliți. Cota de neîncredere în societate este nemaipomenită. Oamenii nu mai cred în nimeni, nici în instituții, nici în politicieni, nici în politică, nici în țară, nici în viitorul său. Uitați-vă la migrația masivă. Mințile luminate pleacă. Dau doar un exemplu pentru ascultătorii dumneavoastră. Am o fată 20 de ani, a terminat liceul cu doi ani în urmă. Trei pătrimi din promoția ei, dintre absolvenți au plecat în străinătate. Ce ne facem? În câțiva ani de zile vom deveni o țară de pensionari care nu mai primesc pensii și care nu au bani nici să achite serviciile comune. Lucrurile trebuie schimbate și eu vreau să fiu parte a acestei schimbări. Asta m-a motivat să iau aceste două decizii, să întrerup după 19 ani cariera de diplomat și să plec din partid după ce am intrat în el cu șapte ani în urmă.

Reporter: Vlad Plahotniuc va candida la alegerile prezidențiale în Moldova?

Andrei Popov: Sincer nu cred. Este greu să îmi imaginez că o persoană cu un rating negativ de 80% – 90% și cu un grad de încredere foarte mic, sub 10%, sub 5% conform sondajelor, va candida. În pofida calităților reale care îl caracterizează, este un manager foarte dur, performant în stilul său de conducere autoritar, top down. A demonstrat ce poate. Este un luptător, dar un luptător de culise. A reuși să îi dezbrace și să îi distrugă pe cei mai potenți concurenți, pe cândva atotputernicul Vladimir Voronin, care acum este un pitic politic și pe Vlad Filat care de 5 luni este în închisoare. Au fost doi mari oponenți în zona politică. A reușit pe ambii să îi atragă în culise și acolo să se clarifice cu ei, cu metode specifice. Arată performanță în lupte de gherilă și în lupte fără reguli. În politică sunt reguli. Lupta trebuie să fie publică, ține de opinia publică, de interesul național, de încredere, de reputație. Nu este un instrumentar la îndemâna domnului Platohniuc. El învață repede, are mulți consilieri bine plătiți, dar nu știu de ce nu a reușit să își însușească aceste adevăruri simple pentru oricine își dorește o viață politică. El a demonstrat și a declarat în decembrie că asta își dorește. Iar din decembrie nu a avut nicio apariție publică, niciun interviu, nici măcar o postare pe blog. E puțin straniu.

Decizia Curții Constituționale, pe de o parte vine în întâmpinarea doleanțelor marii majorități a populației. Am o paralelă. E ca și cum o echipă de fotbal ar juca în deplasare, iar galeria este 99% pentru echipa gazdă, arbitrii țin și ei cu echipa gazdă și la un moment ar trebui acordată o lovitură de la 11 metri, iar arbitrii spun „nu domnilor, nu e bine, nu 11, ci 22 de metri” și trebuie să pui și un zid în față pentru echipa gazdă. Tribunele vor aplauda, dar este corectă, este legitimă, este legală această decizie? Nu sunt jurist, dar citesc Constituția. Poporul și Parlamentul pot modifica Constituția. Cu doar 2-3 săptămâni înaintea expirării mandatului președintelui, când deja trebuia să avem, conform Constituției, un alt președinte, vine Curtea și schimbă regulile jocului, revine la cadrul constituțional parțial, trunchiat, din 2000. Anulează reforma constituțională, dar o anulează selectiv, nu coboară și plafonul de vârstă. Evident, pentru a bara doi candidați puternici ai dreptei și ai stângii, pe Renato Usatâi de 37 de ani și pe vicepreședintele Partidului Liberal, primarul Chișinăului Dorin Chirtoacă. Ambii sunt scoși din cursă. Cu toate că dacă e să anulezi corect toată reforma din 2000, revino și la vârsta limită de 35 de ani.

Reporter: Spuneți-mi, domnule Andrei Popov, ce veți face în continuare?

Andrei Popov: Eu îmi închei mandatul prin câteva acțiuni la Viena. În primul rând pe 23 martie, împreună cu prietenii mei din Asociația „Mihai Eminescu” de la Viena, Constantin și Laura Hant, lansăm, în cinematograful Urania din centrul capitalei austriece, filmul Ion Alde și Doina Teodorovici, împreună cu Cristofor Teodorovici. Am o serie de evenimente pe care trebuie să le organizez.

Procedura de revenire acasă a unui ambasador demisionar este bine stabilită. Sunt niște etape pe care trebuie să le parcurg până se ia decizia formală și sunt rechemat. La începutul lunii mai voi reveni. Se termină și postul mare, un timp de reflecție. Dincolo de asta, am luat două decizii mari. Am încheiat cariera de diplomat, am încheiat activitatea în Partidul Democrat, dar am hotărât foarte ferm. Am energie, mă simt capabil și politic potent pentru a reveni acasă și a nu mai face comentarii. Una este să fi analist, alta diplomat, alta politician.

Reporter: Deci vreți să fiți în arenă. Înțelegem acest lucru. Aș mai avea o întrebare. Pentru că încă reprezentați Republica Moldova în Austria, și aveți peste 18 ani de carieră în diplomație, cum este privită Republica Moldova în străinătate, mai ales după furtul miliardului din bănci?

Andrei Popov: Lumea deseori nu simte proporțiile, dar raportat la produsul intern brut al Austriei sau al României, 13% din PIB, la scara României cred că sunt vreo 30 – 35 mld. de euro. Imaginați-vă cum este să se anunțe că un grup de criminali, cu legături sau afilieri politice saupoliticieni, plus un primar dintr-un oraș mare, Orhei, au furat de la popor 30 mld. de euro, raportat la România. A trecut un an și jumătate și nu a apărut nicio informație despre întoarcerea a nici măcar unui milion din acest miliard. Este o sumă imensă. Toată lumea acoperă, toată lumea știe ce se întâmplă. Oamenii sunt părtași. Când stai în Austria, te duci la o biserică și enoriașii adună mână de la mână 2000 de euro și după aceea citesc în ziar că în țara asta săracă cineva fură ca în codru și apoi se lăfăie în fotoliul de primar. Așa este în acest caz. Un hoț este acum primar. El a recunoscut că a furat. Cu mâna lui a scris un autodenunț că a furat 250 mil. de dolari. A scris un autodenunț pe 12 octombrie și este în libertate. Îl vedem prin Chișinău prin locuri mondene și e bine mersi. Asta provoacă dezgust și dispreț din partea populației, o stare de repulsie față de tot ceea ce înseamnă politic și asta este foarte rău. Cum să reprezinți cu demnitate și eficiență așa o țară? Trebuie să reprezinți niște realități și am hotărât că e cazul să vin și să contribui la schimbarea realităților. Încă o idee referitor la identitatea civică. Dacă vorbesc cu publicul românesc este o rară ocazie. Cred că cei din România ar fi bine să înțeleagă mai bine, mai nuanțat ce se întâmplă în Republica Moldova, cine suntem și să depășim acest discurs din secolul al XIX-lea. Nu privim Republica Moldova doar prin prisma identității etnice. Suntem frați și este foarte bine să reușim și România să contribuie la consolidare în Republica Moldova – cum s-a întâmplat în Austria – a unui proiect identitar, de identitate civică, care ar unii toate forțele din societate. Forțele care vor modernizare, forțele care nu vor corupție și forțele care vor să trăiască în Republica Moldova.