Toto Cutugno – compozitorul, părintele melodiilor romantice din anii 70/80

Am fost la concertul lui Toto Cutugno de la Sala Polivalentă din Cluj-Napoca, mai mult dintr-o nostalgie romantică, un remember al copilăriei mele, când am ascultat pentru prima dată la casetofon melodia ”L`Italiano” în cartierul muncitoresc clujean Mănăștur. Sala Polivalentă era plină de spectatori, în majoritatea în vârstă de peste 40 de ani. Cred că și ceilalți clujeni la vârsta maturității au venit să-l vadă și să-l audă pe Toto Cutugno ca un memento al tinereții, când ascultam la magnetofoanele Majak sau Tesla celebrele hituri ale italianului. După ce stăteam toată noaptea la coadă la carne sau lapte, în magazinele înghețate ale comunismului ne retrăgeam la prieteni și ascultam la magnetofon, pick up cu discuri de vinilin, sau la noile casetofoane melodia ”Azzura malinconia”. Pe unduirile cantabile italienești dansam la balurile bobocilor de liceu în clasele cu bănci de lemn din școlile comuniste. Toto Cutugno era fereastra noastră spre o lume occidentală și prosperă pe care nici nu o visam. Toto Cutugno era fantezia unor tineri din spatele blocurilor degradate care nici nu visau să poată merge în vizită până în Ungaria ca să bea o Cola și să asculte hituri occidentale. Toți acei adolescenți de atunci, dintr-un regim claustrofob, ce sufoca inițiativa și visul, am fost să-l audiem live pe Toto Cutugno. Surpriza a fost că omul de 72 de ani are încă o voce puternică, aproape de tenor, doar că picioarele nu-l mai țin, fapt pentru care s-a așezat des pe scaun. Am aflat de la el că întâi a fost compozitor, că se trage dintr-o familie modestă: tata un sicilian ce a lucrat ca subofițer în marină, iar mama casnică din Florența. Toto a unit sudul cu nordul Italiei în cântecele sale. E un italian adevărat, care a refuzat să se mute în SUA, când a cunoscut succesul așa ca Julio Iglesias. Până la 40 de ani Toto Cutugno a fost doar compozitor. El a fost inițial toboșar apoi trompetist în celebra trupă ”Albatros” din anii 70. Abia în 1980 a devenit cântăreț participând la Festivalul de la San Remo, pe care l-a și câștigat. Surpriza a fost mare pentru clujeni. Am aflat că el a compus majoritatea hiturilor care ne-au ritmat discotecile în anii 70/80.

Toto Cutugno a compus peste 400 de melodii. Melodiile semnate Toto Cutugno au fost interpretate de mari orchestre (Pourcel, Caravelli și Paul Mauriat). De-a lungul carierei Toto Cutugno a scris melodii de mare succes pentru: Joe Dassin, Dalida, Adriano Celentano, Gerard Lenorman, Hervé Vilard, Luis Miguel, Michel Sardou, Mireille Mathieu, Peppino di Capri, Jose Luis Rodriguez și formația Ricchi e poveri. A prezentat 28 de melodii la Sanremo, în perioada 1970-2008. Hit-ul său Africa (L’ete indien) are peste 80 de variante , Abia cu melodia L’italiano, cel mai vândut disc italian în perioada 1981 – 1986, a devenit star single, de fapt cantautor. “L’Italiano”, are o poveste fermecătoare. Hitul a fost scris de fapt pentru Adriano Celentano. Într-un interviu acordat unei publicaţii italiene, Toto Cutugno povesteşte cum i-a venit ideea acestui cântec. Se afla în Canada la un spectacol când a realizat că avea în faţă peste 3000 de oameni cu “figuri de italieni”. Imediat ce s-a întors acasă, marcat de acel moment, a decis să dedice o melodie tuturor acelor oameni şi, mai presus de orice, tuturor conaţionalilor săi. Iniţial, versurile au fost altele. În loc de “…sono un italiano, un italiano vero” (sunt un italian, un italian adevărat) era “…sono Adriano, un italiano vero”. Bineînţeles, era vorba despre Adriano Celentano care însă, când a auzit cântecul, l-a refuzat, considerându-l tendenţios. În 1990, Toto Cutugno a câștigat concursul Eurovision cu melodia ”Insieme”.

Am simțit, participând la concertul ”Best Of” de la Cluj-Napoca, că mă întâlnesc cu o legendă și cu tinerețea mea de copil sărac din cartierul muncitoresc Mănăștur, unde fredonam pe străzile sparte și prăfuite între blocurile în construcție cu o sticlă de Quik Cola în mână, celebrul hit “L’Italiano” și visam să văd Italia, cu care abia în 2012 am reușit să o întâlnesc. De remarcat că Toto, la finalul concertului clujean, ne-a încântat cu cântecele populare românești: ”Ciobănaș cu 300 de oi” și ”Așa-i românul” ridicând sala în picioare și arătându-ne nouă românilor să nu ne fie rușine să spunem ”sunt un român adevărat”, cum afirma în 1983 “…sono un italiano, un italiano vero”.

Ionuț Țene