Ca în fiecare an, evenimentul ASIA WEEK, adică Săptămâna artei asiatice, s-a deschis la faimoasa Gagosian Gallery de pe Madison Avenue. Zeci de galerii din tot New York-ul celebrează acest eveniment, dominat, evident, de arta chineză. Și la Gagosian Gallery te întâmpină obiecte arhaice de bronz sau alte materiale din dinastiile Shang, Zhou, Han, Tang, Jin, Liao, Song, Qing (cu un magnific mobilier din lemn), adică exponatele se întind pe o lungă peroadă istorică, din anii 1 600 BC și până în secolul 20, precum este portretul în robă al unui tânăr, aflat într-un medalion.

Evident, toate obiectele casnice, tot ce înseamnă vas sau obiect de bucătărie se află în rândul artei, fiindcă ele au fost create cu o artă desăvărșită. În special piesle de bronz din dinastia Shang au acestă frumusețe estetică, inclusiv armele din bronz. Impresionante sunt și bijuteriile și ornamentele din dinastia Han, create din aur, argint, bronz și sticlă. O întreagă vitrină expune numai piese din aur și argint, formidabile lucrături meșteșugărești.

Nici figura umană nu lipsește, chiar dacă sub formă de mască, perecum măștile din cupru aurit ale dinastiei Liao. Indiscutabil, obiectele religioase sunt numeroase și copleșitoare, fiindcă țin de anumite ritualuri sau ceremonii specifice. În acest sens, copleșitoare este sculptura din piatră a unui Budhha din dinastia Song, aparținând de provincia Sichuan. Uimitor este și capul lui Buddha Shakyamuni, realizat în Indonesia din piatră vulcanică. Peisa este adusă aici de la Muzeul Miho din Japonia.

Toată această muncă de colectare aparține curatorului belgian Gisèle Croës, de la un institut cu sediul la Bruxelles, care este specialzat în arta veche.

Văzând datările expoziției, nu m-am putut abține să nu discut cu domnia sa despre urmele arhaice de pe pământul românesc, despre vechimea poporului roman. I-am vorbit în special despre Arta Neolitică descoperită pe mai tot teritoriul României, și era de acord că un Muzeu Național al Artei Neolitice ar face din România un reper în arta veche internațională. Am lansat această idee cu mulți ani în urmă și mă bucur că un expert internațional o consideră importantă. Cunoștea bine comorile românești, cunoștea vechimea lui Homo Olteniensis, era de acord că trebuie aduse în prim plan și valorile românești, dar domana Croës nu se ocupă decât de arta extremului orient. Însă mi-a promis că o să semnaleze sugestiile mele colegilor care se ocupă de Europa de est.

Dar până la a se implica sau autosesiza specialiștii de la Bruxelles, e cazul să se miște specialiștii noștri, să simți că există Ministerul Culturii sau Institutul Cutural Român, că nu sunt doar o vacă de muls banii țării, ci se implică acolo unde trebuie. ICR New York să nu mai fie doar o cloșcă, să schimbe un director cu altul care cocoloșește sinecurile personale, care transformă tribuna de promovare a valorilor naționale în moșie proprie. Sug cât pot, apoi sunt schimbați. Și cu asta ce-am făcut? Acum e un scandal provocat de un salariat homosexual care o face și pe pictorul și se expune în numele ICR. Cum am arătat de atâtea ori, România nu este prezentă la marile evenimente culturale care au loc la New York, evenimente mondiale, ca și cum ea nici nu ar exista! Sau ICR, acuzat puternic de diaspora pentru corupție și vulgarități, bifează anumite evenimente, pentru intersul propriu sau al câtorva români. Nu este un Institut care să-i atragă pe americani, așa cum fac celelalte institute străine. Degeaba facem noi evenimente în comunitatea americană, oficialii sunt atât de ocupați cu cafeluța încât au orbul găinilor, și ceea ce poate fi foarte smplu și economicos pentru țară, devine exorbitant și fraudulos, cum a fost recentul eveniment Brâncuși, lăsat pe seama amatorilor! Ce eveniment româno-american s-ar fi putut realiza? Se putea colabora cu galeriile care au o tradiție în organizarea expozițiilor Brâncuși. Pe care noi le cunoaștem și cu care avem legături. Dar așa, ținut după ușile ICR, evenimentul 140 a trecut total neobservat. Evenimentele culturale, ca să aibă ecou, să fie credibile internațional, se fac cu specialiști, cu valori, nu cu cei din gașca de la putere, pe criterii de camarilă sau simpatie politică.

Nu știe nimeni de ce Brâncuși nu mai e la New York la fel de faimos ca în anii când trăia! Brâncuși a făcut enorm pentru România, dar e timpul să facă și ea ceva pentru el. Și ce legături s-ar fi putut face cu arta veche care i-a inspirat și lui opera? Dezinteresul, datorită inculturii, este atât de mare, sugestiile noastre trec pe lângă urechile oficialilor, încât a devenit aproape retorică întrebarea: Când va avea România o săptămână a artei neolitice la New York?

Grid Modorcea
Corespondență de la New York