Distribuie articolul

Pe 22 iunie se împlinesc 75 de ani de când generalul Ion Antonescu a dat celebrul ordin de atac împotriva URSS: ”Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul, Zdrobiți vrășmașul din Răsărit și Miazănoapte”. Se face foarte mare caz de acest ordin militar care a implicat în războiul anti-sovietic România. Până la urmă trebuie să vedem contextul în care a fost dat. România era o țară care făcea parte din Axa Roma – Berlin, cu o misiune militară germană pe teritoriul său și membră a pactului tripartit din noiembrie 1940. Europa era un continent dominat politic, economic și militar de Germania. Era un altfel de UE cu centrul la Berlin, nu Bruxelles ca astăzi, iar marca germană reprezenta moneda euro de atunci. România nu putea proceda altfel pe 22 iunie 1941, decât să asculte ordinul Germaniei de a ataca URSS. Generalul Ion Antonescu știa, după așa-zisa rebeliune legionară din ianuarie 1941, că nu putea decât să asculte ordinele lui Hitler, altfel Horia Sima putea foarte bine deveni alternativă în caz de o sinapsă politică, la insistențele lui Himmler. Legiunea a fost sabia lui Damocles (Hitler) deasupra capului lui Ion Antonescu. Inteligent Ion Antonescu a trebuit să găsească o justificare publică pentru atacul împotriva URSS. Armata română de câteva sute de mii de ostași era subordonată marii armate germane de patru milioane de soldați pentru atacul contra Moscovei. Cu un an înainte, prin două ultimatumuri lașe, pe 26 și 28 iunie 1940, Molotov a cerut retragerea administrației române din Basarabia, cu tot cortegiul de refugiați, crime staliniste și deportări. Românii doreau o revanșă față de sovietici, iar Antonescu le-a oferit-o pe 22 iunie 1941 prin celebrul ordin: ”Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul, Zdrobiți vrășmașul din Răsărit și Miazănoapte”.

Poporul român a susținut în proporție de 95 la sută războiul, dar până la Nistru. Aici a intervenit dilema politicianistă: Maniu și Brătianu s-au opus trecerii Nistrului, considerând că odată obținută Basarabia, nu mai avea rost să mergem mai departe să atacăm și zgândări ursul rusesc, mai ales după ce Moscova bătuse palma cu Anglia. Un fel de ”să ne luăm jucăriile și să plecăm”. Era o viziune doar politică, iar din punct de vedere militar Antonescu avea dreptate. Războiul se duce până la înfrângerea inamicului, adică să mergem până la Moscova. Aici intervine utopia germano-română. Ceea ce nu a reușit Napoleon se credea că va reuși Hitler cu Antonescu, lucru care nu mai ținea de rațiune și strategie militară, ci de o dorință subiectivă paralelă cu realitatea din teren. Încă de la începutul războiului URSS avea mai multe tancuri și avioane decât Germania. În memoriile sale generalul Radu R, Rosetti, fost președinte al Academiei, avea dese întâlniri de taină cu Ion Antonescu, iar acesta scrie în jurnal că mareșalul credea sincer că Hitler va câștiga războiul cu armele sale secrete. Pe de altă parte, Ion Antonescu era supărat pe nemți că nu i-au ucis pe legionarii din Germania, care îi stăteau ca ”sula -n coastă”. Politic România trebuia să se oprească cu armatele sale la Nistru, militar însă trebuia înfrânt inamicul până la Moscova. Era o dilemă cu care elita clasei noastre politice s-a înfruntat în acei ani. Desfășurarea evenimentelor ulterioare a dovedit că nu conta geopolitic dacă ne opream sau nu pe Nistru, URSS tot ar fi luat estul Europei așa cum a făcut-o la înțelegere cu englezii împărțind viața popoarelor libere ca pe o felie de tort, cu binecuvântarea SUA. Bulgaria e cel mai bun exemplu că soarta popoarelor mici nu ține de clasa lor politică. Sofia a rămas neutră tot timpul războiului evitând să zgândere URSS și cu toate acestea în 1945 a devenit primul stat comunist din Estul Europei, cu ajutorul Moscovei. Să nu mai vorbim de Polonia pentru care Aliații au început războiul mondial ca apoi să o livreze comuniștilor sovietici fără regrete.  Pe 22 iunie 1941 s-a dat un ordin care a dus la moartea a 500.000 de soldați români pe frontul de est. Sacrificiul lor nu a scăpat țara de ocupația sovietică și poporul român de comunism, cu aprobarea Marilor Aliați, conduși de Roosevelt și Churchill. Ordinul lui Ion Antonescu rămâne unul simbolic și moral, de spălare a rușinii acceptării ultimatumurilor sovietice fără luptă din anul precedent, dar practic nu ne-a scăpat de înfrângere și comunizare. România a fost folosită de Germania în războiul împotriva URSS, dar și dacă nu am fi participat de stăpânirea sovietică nu scăpam pentru că experimentul comunist a fost cu acceptul capitaliștilor anglo-americani. E de fapt, paradoxul României și al țărilor mici în general în istorie.

Ionuț Țene

 

descărcare

22-06-2016  
, , ,