Finala NBA: Magicienii Americii

Dacă cu adevărat iubiți sportul, dacă iubiți performanța, dar mai ales arta jocului cu mingea, ideal este baschetul, sportul cel mai spectaculos privind vijelia și alternanța punctelor înscrise. Am văzut la viața mea multe meciuri de baschet, dar ceea ce am văzut acum, finala NBA, le întrece pe toate. Două echipe fruntașe din National Basketball Association și-au disputat-o într-o serie de 7 partide. E vorba de echipele Golden State Warriors și Cleveland Cavaliers. În ele se află și superstarurile baschetului american, Stephen Curry și respectiv LeBron James, unul dintre cei mai caritabili multimilonari americani. Partida cu nr. 6 a fost electrizantă, fiindcă GSW conducea la general cu 3-2, iar la 4-2 jocurile ar fi fost făcute. Dar LeBron nu și-a spus ultimul cuvânt. Și l-a spus acum, când a marcat 41 de puncte și a dat 11 pase de coș. Ceva famtastic! Cavaliers a învins cu 115 la 101. Neșansa lui Warriors a fost și eliminara lui Curry, ceea ce a făcut ca pe teren să se vadă numai starul lui Cavaliers. Dar Warriors are încă 3-4 jucători de valoarea lui Curry, Klay Thompson, Draymond Green, Shaun Livingston, Harrison Barnes, dar și jucătorii centrali, unii de peste doi metri și fiecare minge pe care o aruncă spre coș este câștigătoare. Sunt ași la aruncările de la distanță, care aduc trei puncte. Așa s-a întâmplat în finalul partidei unde am văzut o serie de cinci aruncări de acest gen, dar punctele nu au fost suficiente ca echipa să se apropie de Cavalieres, care își asigurase o distanță confortabilă, de aproape 30 de puncte. Însă aici nici o partidă nu e decisă până în ultima secundă de joc. Suspansul este teribil, mai ales penstru fanii dezlănțuiți ai celor două echipe, care au umplut nu numai Oracle Arena din Oaklnad, unde s-a disputat finala, pe terenul lui Warriors, dar și strada, spațiul din jurul arenei, unde erau instalate ecrane la care priveau mii, zeci de mii de oameni, cum nu vezi nici la manifestațiile olimpice sau de orice altă natură. În condițiile în care prețul minim pentru un ticket e de 750 de dolari, iar presa a anunțat că starurile Jay-Z și Beyoncé, aflate în primul rând, au plătit aproape o sută de mii de dolari pe cele două tickete. Astfel de meciuri devin accesibile doar oamenilor cu bani. Până și locurile din afara arenei, din parking-uri, se plătesc, 44 de dolari locul.

Baschetul american este deasupra a ceea ce considerăm a fi sport, competiție atletică, este ca un balet aerian. Jucătorii sunt ca niște pantere, zboară. Mingea are traietorii aproape invizibile, datorită imaginației și dexterității ca de jongleuri a jucătorilor, care știu să „ascundă” mingea. De altfel, ei sunt niște forțe ale naturii, de o rezistență ieșită din comun. După un asemenea martaton atletic de 7 meciuri, crezi că sunt terminați fizic, dar ei erau la fel de proaspeți ca în primul meci. Până la urmă a câștigat cei care au venit din urmă, adică Cavaliers, au învins în extremis campioana en titre, Warriors, cu scorul de 93 – 89, la partide 4-3, după un final dramatic. Echipele au mers umăr la umăr, cum se spune, scorul fiind mai tot timpul egal sau alternând de o parte și alta cu un punct sau două. Nici una nu s-a putut distanța. Cu două minute înainte de fliuerul final scorul era 89 la 89. Timp de un minut au fost ratări succesive, însuși LeBron a ratat de trei ori!! Curry, la ratarea unei mingi, își dădea cu pumnul în cap și își mușca proteza. Tensiunea era maximă. Și în ultimul minut, la același punctaj egal, “micuțul” Kyrie Irving are o inspirație de geniu și, deși barat, atacat, aruncă de la mare distanță, dintr-un unghi imposibil, și realizează un coș de 3 puncte. A fost o lovitură divină, realizată cu ochii închiși, ca în rugăciunea isihastă kyrie eleison. Sigur, a făcut-o din instinctul jocului, cu o precizie formidabilă. De altfel, cheia jocului, magia lui, ceea ce generează uimire, o constituie precizia aruncărilor. Totul se desfășoară ca un balans între precizie și ratare. La un alt atac, LeBron e faultat grav și transformă una din cele două lovituri de pedeapsă: 93 – 89. Mai erau 18 secunde. Suficient pentru Wariors să întoarcă situația. Dar nu s-a mai întâmplat nimic. Jucătorii din Oakland au ratat, iar Cleveland Caveliers au devenit pentru prima oară campioni. LeBron s-a prăbușit la podea și urmerii i se zguduiau intens. El le-a promis fanilor din Cleveland că le aduce titlul și, ratând în final, se speriase că din vina lui nu se va întâmpla acest lucru. Dar a venit lovitura lui Kyrie. De aceea, LeBron plângea de fericire, ca un copil. Toți jucătorii plângeau, însuși antrenorul lor. Era marea defulare, după atâta încordare, după atâta presiune avută din toate părțile asupra lor, inclusiv din partea soției lui Curry, care lansase diversiunea că jocuriler sunt aranjate, iar scrisorile de acreditare false!

Era ceva fantastic, să-i vezi pe acești uriași plângând, nu doar pe LeBron și Irving, dar și pe subtilul Kevin Love, pe teribilul Mathew Dellavedova, pe Smith, Frye, Shumpert și ceilalți coechiperi, înconjurați de fanii în delir, fie cei care au invadat terenul, fie de cei din afara arenei sau din Cleveland, de unde se tot transmiteau imagini. De altfel, transmisia a fost la fel de magică și profesionistă ca și meciul, cu un montaj rapid, cu reluări în ralanti, cu o sinteză a jocurilor, cu inteviuri non-stop, cu imagini din culise, cu poze în grup după ce Cavaliers au primit marea cupă, iar LeBron cupa pentru cel mai bun jucător al turneului.
Imagini cu acest eveniment au umplut ziarele de azi, însuși introvertitul Dan Gilbert, patronul echipei campioane, era fericit, relaxat, după zile și nopți de încordare continuă… Sărbătoare cum nu se poate descrie, fiesta în miez de noapte pe străzi, cu imaginea lui LeBron mereu în prim-plan, și a copiilor săi, de parcă americanii voiau să ne demonsteze că el este un nou Cassius Clay, că spiritul lui de luptă și de umanitate nu s-a stins, are continuatori destoinici.

Grid Modorcea
Corespondenţă de la New York