Dormi în pace prof. Avram Andea! Istoriografia clujeană a mai pierdut un război cu timpul

Zilele trecute m-a sunat Adrian Kezdi, un fost coleg de facultate, pentru o analiză a situației geopolitice actuale, când printre altele mi-a spus că a decedat profesorul nostru Avram Andea. Am rămas șocat pentru că nu știam că profesorul a trecut la cele veșnice și, de curând, m-am întâlnit cu el pe stradă. Colegul a fost mirat că nu știam că Avram Andea a murit la începutul anului acesta pe 2 ianuarie. Veste m-a întristat nespus de mult, tocmai pentru că anul trecut între Crăciun și Anul Nou m-am întâlnit întâmplător pe str. Petru Maior, în dreptul farmaciei Tesa, cu profesorul Avram Andea. Era slăbit și îmbătrânit, dar tot așa vesel cu surâsul său inefabil și ochii râzând. ” – Ce faci, măi Țene!” Întotdeauna mă aborda cu acest apelativ și apoi continua glumind: ”- Voi istoricii ăștia revoluționari!” De data aceasta profesorul nu a mai făcut completarea salutului, dar a insistat să povestim. Mi-a strâns mâna ferm și dorea să continuăm discuția. Eu mă grăbeam și îmi pare rău acum după ce am aflat vestea că nu i-am respectat dorința profesorului să stăm puțin la taclale pe trotuar. A apucat să-mi spună că recent s-a întors de la arhivele din Budapesta și că anul viitor (2017) va publica o carte interesantă despre evul mediu românesc din Transilvania pentru că a găsit niște documente interesante despre istoria românilor. Din păcate, Dumnezeu a avut alt gând cu profesorul Avram Andea. Sper ca această carte promisă să vadă lumina tiparului ca un omagiu adus marelui istoric. În studenție am avut o simpatie față de Avram Andea. Era un profesor fără aere de vedetă, cu atitudine modestă. Cursurile sale nu erau spectaculoase cu intonări ascuțite să atragă auditoriu, dar erau aplicate pe document și concluzii istoriografice corecte și extrem de echilibrate. Andea a fost un istoric medievist, având o filiație cu Ștefan Pascu. Cărțile sale erau o continuare a ”voievodatului” lui Ștefan Pascu.

Profesorul doctor Avram Andea s-a născut la 23 aprilie 1948 în localitatea Șicula. Avram Andea a urmat școala elementară Şicula în perioada 1955-1962; apoi Liceul Teoretic din Ineu 1962-1966. Avram Andea s-a stabilit în Cluj-Napoca din 1971, în anul în care a absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie la Universitatea Babeș Bolyai. Imediat după absolvirea facultății și-a început cariera universitară: 1971-1981 asistent universitar; 1981-1990 lector universitar; 1990-1997 conferenţiar universitar; 1997- profesor universitar. Disciplinele profesate de Avram Andea au fost: Istoria medie a României, Istoria Bizanţului, Istoria Sud-Estului European, Geografie istorică, Demografie istorică, Istoriografie universală şi a României, Istoria Transilvaniei, Istoria instituţiilor româneşti medievale şi premoderne, Paleografie româno-chirilică, Paleografie slavă. Andea a primit Premiul Academiei Române pe anul 2003 pentru lucrările Haiducul Pintea şi lumea sa 1693-1703, Cluj-Napoca, 2003, 374p. şi Documente privind mişcarea lui Pintea 1693-1703, Cluj-Napoca, 2003, 414p. (coautor cu Susana Andea). Avram Andea a fost un profesor respectat de studenți, nu iubit, dar ușor izolat de corpul profesoral, nefăcând parte din ”vedetele” agreate ale facultății promovate de conducerea UBB. Apropierea sa de Pascu, mult hulit după 1990 chiar de către foștii săi corifei slugarnci, nu l-a ajutat prea mult în carieră, punându-i-se tot felul de piedici subtile. Cu toate acestea Avram Andea a fost un om încăpățânat și conștient de valoarea sa de medievist, reușind să-și impună ideile și să-și definească cariera universitară. Știu că prin 2010 mi-a dat cu amabilitate un amplu interviu pentru un grant personal, fără să îi fie teamă să vorbească firesc și liber despre trecutul său de dinainte de 1989. Am avut surprize cu importanți profesori de la UBB, care m-au refuzat să-mi ofere interviuri, tocmai pentru a li se uita trecutul din perioada comunistă. Am apreciat sinceritatea lui Avram Andea. Din punct de vedere istoriografic Avram Andea va rămâne în istoria scrisului istoric românesc ca un medievist valoros cu o operă fundamentată pe critica izvoarelor. Documentarea pentru Pintea Viteazul e emblematică și funciară în înțelegerea transformării Transilvaniei din principat autonom în anexă a Habsburgilor. Pe lângă recentele decese dureroase în lumea istoricilor clujeni: Mureșanu, Bocșan sau Glodariu, moartea fizică, dar nu istoriografică a lui Avram Andea, mă face să cred și să înțeleg tot mai mult dictonul latin: „fugit irreparabile tempus”. Istoriografia clujeană a mai pierdut un război cu timpul. Ni se duc profesorii…ce trist!

Ionuț Țene