Sculptorul creştin şi român Constantin Brâncuşi la împlinirea 60 de ani de la mutarea sa la veşnicele lăcaşuri…

Născut în data de 19 februarie 1876,Constantin este al şaselea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi. Prima clasăprimară o face la Peştişani, judeţul Gorj, apoi continuă şcoala la Brădiceni.Copilăria este marcată de dese plecări de acasă și ani lungi de ucenicie înateliere de boiangeri și prăvălii.

După ce a urmat Şcoala de Arte şiMeserii în Craiova (1894 – 1898) vine la Bucureşti unde absolvă Şcoala deBelle-Arte în anul 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în anul1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține „mențiune onorabilă”, Cap al luiLaocoon din anul 1900 obține medalia de bronz, iar Studiu din anul 1901,câștigă medalia de argint.

Timp de doi ani, între anii 1900 și1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează „Ecorșeu”, unstudiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie omedalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări va face ca Ecoreul să fiefolosit în școlile românești de medicină, după ce se vor face câteva copii, iarMarcel Duchamp va include fotografia Ecorșeului în expoziția pe care o vaorganiza la sfârșitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.

În anul 1903, primeşte prima comandă aunui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care va fiinstalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monumentpublic al lui Constantin Brâncuși din București. Pleacă în anul 1904 la studiila München, dar după șase luni o pornește pe jos prin Bavaria, Elveția până laLangres, în Franța, de unde ia trenul până la Paris.

În anul 1905 reușește la concursul deadmitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, undelucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în anul 1906 când, atingândlimita de vârstă, părăsește școala. Refuză să lucreze ca practician înatelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, „Rien nepousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).

Expune pentru prima dată la SociétéNationale des Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris în anul 1906. Creeazăîn anul 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferiteforme până în anul 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a AnsamblulMonumental din Târgu Jiu.

În anul 1907 închiriază un atelier înRue de Montparnasse și intră în contact cu avantgarda artistică pariziană,împrietenându-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani,Marcel Duchamp. Va începe lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monumentfunerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău.

În anul 1909 revine pentru scurt timp înRomânia și participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură șiarhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat de Spiru Haret acordă premiul II exaequo lui Constantin Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion.Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul iar bustul înghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de MinisterulInstrucțiunii Publice.

Până în anul 1914, participă curegularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurândciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.

În anul 1914, Constantin Brâncușideschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo SecessionGallery din New York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarulamerican John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existențămaterială prielnică creației artistice. În același an, ministrul de interne alRomâniei respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un anînainte. Brâncuși va păstra lucrarea în atelier și o va intitula Fântâna luiNarcis.

În anul 1915, începe să execute primelelucrări în lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, în anul 1919, aparevolumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale luiBrâncuși. Un an mai târziu, participă la expoziția grupării „La Section d’Or”în Franța, la expoziția grupării „Arta română” la invitația lui Camil Ressu înRomânia, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat ContreCubisme, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York, apare, înanul 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera luiConstantin Brâncuși, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel,sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.

Participă la o mișcare de protest contralui André Breton și în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expunela Prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul” din București. Doiani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-adoua expoziție personală a sa.

Până în anul 1940, activitatea creatoarea lui Constantin Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale deseamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum și sculpturile înlemn datează din această perioadă. În același timp, Constantin Brâncușiparticipă la cele mai importante expoziții colective de sculptură din StateleUnite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda, Anglia.

În atelierul său din Impasse Ronsin, îninima Parisului, Constantin Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și oatmosferă românească. Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (CentrePompidou) are un număr important de lucrări ale lui Constantin Brâncuși, lăsateprin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreunăcu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist alRomâniei anilor 1950 de a accepta lucrările lui Constantin Brâncuși dupămoartea sculptorului.

În România, în epoca realismuluisocialist, Constantin Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanțiiformalismului burghez cosmopolit. Totuși, în decembrie 1956, la Muzeul de Artăal Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși dinEuropa. Abia în anul 1964 Constantin Brâncuși a fost „redescoperit” în Româniaca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu Jiu cuColoana (recunoștinței) fără sfârșit, Masa tăcerii și Poarta sărutului a pututfi amenajat și îngrijit, după ce a fost lăsat în paragină un sfert de veac șifusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.

Locullui Constantin Brâncuși în sculptură precum şi mesajul spiritual al acesteia

Constantin Brâncuși a eliberat sculpturade preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentareafigurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, avitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. În opera sa,Constantin Brâncuși a oglindit felul de a gândi lumea a țăranului român. Prinobârșia sa țărănească, și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale întradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Constantin Brâncușia relevat lumii occidentale dimensiunea sacră, spirituală a realității.

Figură centrală în mișcarea artisticămodernă, Constantin Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori aisecolului al XX-lea.

Sculpturile sale se remarcă prineleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitateaartei populare românești cu rafinamentul avantgardei pariziene.

Verticalitatea, orizontalitatea,greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunttrăsăturile caracteristice ale creației lui Constantin Brâncuși.

Opera sa a influențat profund conceptulmodern de formă în sculptură, pictură și desen.

În anul 1957, Constantin Brâncuși îlcheamă pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxăromânească, se spovedește și se împărtășește, apoi îi mărturisește că moare „cuinima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea” .

La data de 16 martie 1957, ConstantinBrâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar în data de 19 martie esteînmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.

Dumnezeu să-l ierte, să-l aşeze cu dreptţii şi să-l numere cu aleşii Săi!…

Veşnică să-i fie amintirea şi pomenirea sa! Amin!…

Dr. Stelian Gomboş