Cat timp isi va mai duce poporul roman in carca asupritorii pe care ii alege?

Degringolada guvernamentala in care se afla Romania este comentata si in presa americana. Si se scrie numai de rau. Citesc siderat stiri nu despre frumusetea tarii noastre si faptele demne ale romanilor, ci despre cum un partid isi incalca in mod rusinos promisiunile. Imediat dupa alegerile din decembrie anul trecut, in atmosfera triumfalista a PSD-ului victorios, am scris articolul Mediocritatea la putere. Multi au fost socati, mi-au spus ca nu am dreptate, fiindca acum Romnaia va respira aerul curat al unei conduceri luminate! N-au trecut nici cateva saptamani si “conducerea luminata” a scos in strada oamenii sa o conteste prin proteste vehemente si indelungate. Un gainar, seful PSD, un mediocru fara rusine, a incercat sa dea o lege care sa-l scape pe el si pe alti infractori de la puscarie! Apoi a venit nenorocirea cu primul ministru. Inca nu s-a intamplat ca un partid la putere sa ceara demisia premierului pe care tocmai l-a propus si l-a sustinut, fara sa i se dea nici o sansa sa arate ce poate! Aceeasi soarta il asteptat si pe noul prim-ministru, daca nu joaca asa cum ii canta cocosul mediocru sef. La fel, s-a promis cresterea vertiginoasa a pensiilor, a celor care au votat cu puterea, ca acum sa se spuna ca nu mai sunt bani nici pentru pensile sarace! Unde sunt banii? Fiindca oamenii si-au platit pensiile cat au muncit, e dreptul lor! Cine i-a jecmanit? Unde s-au dus? Pe ce garla? Si totul se petrece fara nici o reactie, fiindca in Romania nu mai exista opozitie, nu mai exista partide, toti sunt la putere, o putere fara putere, confuza, anarhica, ticaloasa.

S-a intrat intr-un colaps total, la limita schizofreniei, cu replici din zona subculturala, analfabeta, fiindca nu e nimic de ras in aceasta mascarada, in care o intreaga clasa politica se lasa tarata in mizerii cu ecou international de un asa-zis lider, un mascarici, al carui loc este la puscarie (este condamnat la doi ani inchisoare pentru frauda in serviciu), nu in fruntea unui partid la putere. Ce fel de politicieni sunt acestia care accepta sa fie condusi de un condamnat la inchisoare? Nu mai au demintate romanii? Se incalca toate legile lumii, de la cele tribale la cele moderne, intr-un context international favorabil totusi Romaniei, care i-ar fi putut aduce foloase, daca politicienii isi faceau datoria, adica datoria de a fi cu poporul. Un politician bun este cel care se afla, in orice imprejurari, numai de partea celor multi, iar daca acestia ii cer sa plece, trebuie imediat sa-si faca valiza. Nu, la noi politicienii prosti conduc tara de 30 de ani, sunt aceiasi, se schimba doar tatal cu fiul. O adevarata schizofrenie, cum am spus, fiindca nu exista nici o solutie de normalitate.

Ce triumfalism era acum sase luni! Ce s-a ales din el? Ceea ce inseamna ca mediocritatea a stiut sa minta frumos. La acest capitol, nu ne intrece nimeni. Tot ne uitam in ograda altora! Destul! Sa ne vedem de ale noastre. Macar pentru trei zile, cat tine la noi o minune, sa nu ne mai gandim cum sa furam, cum sa-i inselam pe altii, ci sa ne gandim la tara! Sa terminam cu glumele idioate! Nu cu glume se conduce o tara! Fara un guvern stabil, o tara nu poate functiona. Fara un guvern stabil, presedintele ei este un figurant. Suntem mai rau decat pe vremea comunismului, fiindca dictatura gasea solutiile ei de stabilitate, dovada ca a durat 45 de ani!

Acum, Romania rezista fiindca se afla intre doua mari carje, America si UE. La acest adapost, clasa politica isi face de cap, isi ridica poalele fara rusine, fiindca in aceasta degringolada, iata, nu mai apare nici un roman curat sa le dea peste bot sarlatanilor. Oamenii cinstiti au murit sau stau deoparte. Oare sa nu mai aiba Romania nici un politician cinstit? Nu exista nici o mana de politicieni care sa inteleaga ca asa nu se mai poate? Unde e clasa politica noua? Unde sunt tinerii scoliti, fiindca viitorul tarii este al lor?!

Si, in acest marasm, e de la sine inteles ca masa, poporul, va supravietui prin vechea metoda a descurcarelii in paralel cu aceasta corupta, mediocra si bolnava clasa politica. Va exista o Romanie tacuta, ca si pana acum, care isi va vedea de sucul propriu.
Dar nu este normal. Cat timp isi va mai duce poporul asupritorii in carca? Cat timp va mai privi ca la teatru santajul fara capat al udemeristilor? Cat timp ne vom mai lasa condusi de altii? Istoria Romaniei este o dovada ca in cele mai grele momente ale lor, romanii s-au descurcat singuri, si-au aratat taria ancestrala, au gasit solutiile sa iese si de sub jugul barbar, si de sub jugul turcesc, si de sub jugul rusesc. Sigur, e mai greu sa iasa de sub jugul romanesc, de sub jugul bestiilor din interior.

In situatia actuala, atat de intunecata, nu vad salvarea decat in Dumnezeu, adica in credinta strabuna si in dragostea curata pentru patrie. La dystopia politica actuala, exista o astfel de reactie, in credinta si patriotism. Iar credinta si patrotismul sunt o forta de neinvins. Puternicii zilei, mediocritatea de la putere, se joaca cu focul, ei pun paiele pe rug si tot ei isi abroga toate incendiile. Dar cu credinta si iubirea de patrie a romanilor tacuti nu se pot juca!

Grid Modorcea,
Corespondenta de la New York