O nouă carte care descrie istoria relațiilor României cu URSS-ul

În cadrul relațiilor româno-ruse există puncte care rămân actuale și supuse atenției opiniei publice, inclusiv mediului academic. În ultima perioadă am acceptat să fim posesorii unor adevăruri fără să fim îndrituiți să realizăm că ne lipsesc elememte fundamentale care pot să ne inducă o perspetivă în relațiile româno-ruse, prornind de la declinul și prospecția relațiilor româno-sovietice sau româno- ruse. Mi-a fost dat să citesc cartea cercetătoarei române Miruna Mădălina Iancu care și-a propus să decodifice relațiile româno-ruse cu URSS în perioada anilor 1990-1991.

Ce ne dezvăluie Mădălina Miruna Iancu este de-a dreptul inedit și explicit, mai ales prin conținutul său bogat și compensurabil, care indică o bună și excelentă cunoaștere a fenomenului relațiilor româno-ruse din perioada anilor 1989-1992. Efortul cercetătoarei se așează într-o monografie comprensivă și detaliată a evenimentelor și fenomenelor reprezentative ce sunt ancorate în cadrul istoriei recente a relațiilor româno-ruse, mai cu seamă de la sfârșitul anilor 90 din secolul XX-lea.

Principalele postulate ale cărții revendică:

a. ce s-a întâmplat cu relațiile sovieto-române, care au decurs ulterior în relațiile româno-ruse;
b.cum s-au manifestat relațiile româno-sovietice și ulterior cele româno-ruse;
c. care a fost agenda României în relațiile cu spațiul exsovietic;
d.care a fost agenda Federației Ruse în raport cu România și proximitatea sa geografică;
e. care au fost problemele spinoase, mai ales în cazul Basarabiei (R.Moldova și a enclavei rusești Transnistria);
f. în ce mod s-a manifestat mediul internațional.

Evident că palierul investigațiilor nu ține de o logică a încremenirilor în proiect și a reliefărilor mentale din cadrul excursiilor istorice și s-a concretizat printr-un act de reluare și de studiere ab integrum a unei perioade în care planează destul mister. Negreșit, autoarea ne face complici în cadrul actul reevalării și relevării a unor adevăruri sufocante, mai ales că intervievații sunt din perioada stabilirii unor noi abordări în cazul relațiilor româno ruse sau chiar a celora româno-basarabene/ moldovenești.

Cartea Mirunei Miădălina Iancu „Relațiile României cu Uniunea Sovietică în perioada 1990-1994”, editura Instutul European, 2017, reprezintă o provocare personală, care se cuantifică prin abordarea unor probleme controversate și delicate din cadrul istoriei de politică externă a României cu spațiul exsovietic.

Miruna Miădălina Iancu (Trandafir) își asumă demersul evaluărilor și reevaluărilor din cadrul relațiilor româno-sovietice din perioana anilor anilor 1990-1991 și în același timp ne proiectează investigativ și selectiv în imaginarul anului 1989, când se spulbera Imperiul Sovietic sau de are loc demontajul Tratatului de la Varșovia, dispariția URSS, un puch eșuat la Kremlin, eșecul Reîntregirii României și contextual problema basarabeană.

Autoarea este conștientă că munca depusă este una sisifică și laborioasă, cu un simț estetic, configurat la realitățile noastre și care ne trimite la rădăcinile problemelor imperiale și incapacitatea de reacție sau lipsa de proiectare a unei strategii estice din partea Occidentului, implicit a României.

Și acest fapt nu ne poate decât să ne bucure, pentru că „ai noștri” –fie prin cercetările exigente și fundamentate sau prin vocile coparticipante la proiectul doamnei Miruna Mădălina Iancu – au reușit să transmită un adevăr sau poate chiar o „esență” care se referă la fluxurile și refluxurile din cadrul relațiilor româno-ruse.

Octavian Sergentu