Expediţia clujeană trans-siberiană de cercetare a efectelor schimbărilor climatice asupra pădurii boreale s-a încheiat cu succes

Expediţia românească trans-siberiană de cercetare a efectelor schimbărilor climatice asupra pădurii boreale s-a încheiat cu succes, cei implicaţi în acest proiect revenind în ţară după o lună de zile în care au fost parcurşi 25.000 de kilometri, pe două continente – Europa şi Asia, fiind traversate şase ţări – Ucraina, Federaţia Rusă, Kazakhstan, Georgia, Turcia şi Bulgaria, precum şi cinci mari fluvii – Volga, Obi, Enisei, Amur şi Dunărea.

RO-CRESS (Romanian Climate Change Research Expedition Siberia) a fost prima expediţie românească de studiere a efectelor schimbărilor climatice asupra Marii Păduri Boreale, un proiect unic prin complexitatea lui la nivel ştiinţific mondial, organizat în perioada 15 iunie – 15 iulie, de către Centrul de Cercetări Biologice (CCS) Jibou, în colaborare cu Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) Cluj Napoca şi cu sprijinul Primăriei Jibou şi al Olympus România.

O sinteză a expediţiei încheiate la începutul acestei săptămâni a fost făcută, marţi, pentru AGERPRES, de către bio-geograful expediţiei, Sabin Bădărău, conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului a Universităţii Babeş-Bolyai.

„În prima sa parte, expediţia a căutat să urmeze limita sudică a marii Păduri Boreale din Eurasia, pentru că aici, la limita largă dintre taiga şi stepă, de la est de Ural până la Marea Japoniei, unde pădurile de foioase, nemorale, lipsesc, în banda lată de 30 – 500 de kilometri, numită ‘de silvostepă’, poate fi decriptat codul modelului complicat al schimbărilor climatice. Departe de influenţele antropice masive din Europa şi Asia de Est, în imensitatea aproape neatinsă a naturii Siberiei, prins în inelele anuale ale copacilor, poate fi atins şi descifrat într-o anumită măsură misterul variaţiilor recente ale climatului nostru. Nimeni nu a lucrat vreodată la o scară atât de largă. La capetele traseului, în Ucraina şi ţinutul Ussuri am aruncat o privire şi asupra pădurilor de foioase nemorale şi de tranziţie de aici. Pentru traseul de întoarcere ROCRES 2018 a ales deliberat o rută mai lungă, pentru a colecta probe din ecosistemele boreale de altitudine (montane) din estul Munţilor Pontici. Nu a fost un moft; pădurile boreale şi de foioase din aceşti munţi depind în întregime de apa furnizată de Marea Neagră, de vecinătatea ei. Este de aşteptat ca oscilaţiile climatice să fie de altă natură decât cele din ecosistemele ale căror ritmuri sunt dirijate de marile oceane. Sunt aceste oscilaţii corelate sau nu? Nimeni nu ştie încă, dar poate expediţia noastră va da primele răspunsuri în acest sens”, apreciază Sabin Bădărău.

Potrivit acestuia, expediţia a trecut prin şase ţări şi peste cele mai importante cinci fluvii din Eurasia.

„Pentru a strânge toate aceste date, am explorat lumea vastă a Eurasiei, între 40 şi 56 grade latitudine nordică şi 23 şi 135 grade longitudine estică, până la plus şapte fuse orare diferenţă faţă de ţară. În afară de vastul teritoriu al Federaţiei Ruse, am vizitat teritoriile Ucrainei, Kazakhstanului, Georgiei, Turciei, Bulgariei şi am zărit de departe teritorii din China şi Serbia. De asemenea, pe teritoriul Rusiei am trecut peste teritoriile unor state incluse în Federaţia Rusă, dar care sunt de limbă şi cultură diferită: Tatarstan şi Başkorostan, republici mongole pre-uralice, Buryatia, republică mongolă central-asiatică, Kalmukia, Daghestan, Cecenia, Inguşetia şi Osetia de Nord, republici autonome ale unor popoare caucaziene, populate de etnii islamice. Cu puţine excepţii, am putut constata în toate aceste ţări şi teritorii un progres economic uimitor, ele nefiind deloc ‘funduri uitate de lume’, aşa cum credem noi când le auzim numele, fiind cunoscători doar ai lumii vestice şi neştiind nimic despre estul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Am şofat prin cinci capitale de state – Kiev, Moscova, Astana, Tbilisi, Sofia, cinci capitale de state autonome – Kazan, Ufa, Ulan Ude, Groznâi, Machachikala, Magas, Vladikavkaz, iar dintre celelalte oraşe traversate, Istanbul, Batumi, Vladivostok, Novosibirsk şi Samsun ne-au uluit cu aspectul lor de metropole ultramoderne, deasupra multor oraşe vest-europene. Am reuşit să traversăm cinci mari fluvii ale lumii, respectiv Volga, Obi, Enisei, Amur şi, la urmă, Dunărea, aceasta fiind şi cel mai mic dintre ele, deşi e artera vitală a Europei Centrale. Am văzut şi uneori am simţit valurile a cinci mări – Japoniei, Caspica, Neagră şi Marmara. Peste tot, în toate formaţiunile forestiere traversate am prelevat probe pentru studii dendrocronologice ce vor fi corelate cu oscilaţiile climatice. Nimeni nu are la dispoziţie, probabil, o asemenea vastă bază de date, luată de-a curmezişul întregii Eurasii. Am prelevat probe din două areale care constituie ‘hotspots’ ale biodiversităţii emisferei nordice temperate şi chiar ale lumii: pădurile din sudul ţinutului Primorie şi pădurile şi tufărişurile subalpine din arealul Hopa, la graniţa dintre Georgia şi Turcia. Ne-am întors acasă încărcaţi de materiale ştiinţifice a căror prelucrare va dura mult. Am făcut cel mai lung parcurs rutier posibil cu pornire din România şi am adunat din lungul său tot ce se putea aduna, atât cât am putut, pentru a putea rezolva probleme ştiinţifice importante. Am învăţat, de asemenea, lecţii esenţiale legate de conservarea biologică şi progresul economic”, a precizat bio-geograful expoziţiei.

Directorul CCB Jibou, Cosmin Sicora, unul dintre iniţiatorii proiectului, consideră expediţia o reuşită, principalele obiective propuse iniţial fiind atinse.

„Expediţia a decurs bine. Eu spun că este o reuşită, pentru că ne-am întors cu bine, în primul rând şi asta este cel mai important şi ne-am atins obiectivele principale, referitoare la schimbările climatice. Am putut lua probele, care de fapt erau ţinta principală, de pe tot traseul acesta al pădurii boreale. Am început să recoltăm carote din arbori chiar înainte de Munţii Ural, din zona dintre Kiev şi Moscova, unde am întâlnit pentru prima dată pădurea pădurea boreală şi până în extremul orient rus, dincolo de Siberia, la Marea Japoniei şi ţinutul Ussuri. La întoarcere am venit pe un traseu puţin mai lung. Am venit prin stepele Kazahstanului, pe lângă Marea Caspică, am traversat Caucazul, Georgia şi după aceea Turcia, Bulgaria şi România. Am văzut şi Munţii Pontici, de pe ţărmul Mării Negre, cu o vegetaţie deosebită şi Munţii Caucaz, absolut extraordinari. Am luat carote şi de acolo, ca să facem comparaţii cu cele din zona pădurii boreale şi am făcut observaţii pe lângă probele acestea materiale, care rămân şi care se pot analiza ulterior”, a declarat marţi, pentru AGERPRES, Cosmin Sicora.

El a subliniat că din primele observaţii se poate remarca faptul că pădurea boreală este ameninţată de schimbările climatice, dar şi de activitatea umană, precum defrişările de păduri.

NapocaNews