Poemul Zilei: O dimineață la Plevna

M-am trezit dimineața la Plevna
după marea bătălie dintre ostașii români și turci
de la 1878

Mi-am smuls ușor o rădăcină de păpădie de pe ochi
iar degetul îmi ieșea din pământ ca un ghiocel
și iarba era udă de lacrimile nopții trecute

M-am ridicat cu greu în picioare
iar vestonul stătea ponosit pe trupul meu îngălbenit de oase
Eram pe o insulă pustie înconjurată de mari bulevarde
cum Grivița de redute

Șoferii treceau grăbiți în autoturisme nemaivăzute
Doar unii întorceau capul de parcă ar fi văzut o fantomă

Am luat-o în jos
pe trotuarul de lângă muzeul unde odihnește sabia lui Osman Pașa
Mergeam nesigur, iar cizmele largi încălțau niște catalige
În spate m-a surprins să văd întregul meu pluton
de dorobanți și roșiori viteji
Păreau că nu au mâncat de foarte multă vreme

Treceam printre blocuri și clădiri de sticlă ținându-ne de mâini ca fuiorul de ceață pe Dunărea albastră
Și nu ne vedea nimeni…

Lumea mergea grăbită spre nicăieri
cu plasele pline și serviete din piele maro
Numai o fată la un minut de neatenție
mi-a făcut cu mâna
Ochii ei de culoarea amiezii spuneau că am văzut-o cândva
Cu o seară înainte
comandantul ne-a lăsat să fugim în satul de atunci
Înainte de întâlnirea cu moartea
să iubim înfocat viața sub plapuma de stele

Ionuț Țene