Micul prinț este însetat de firele nisipului
pline ochi de izvoarele deșertului
Dorința lui este floare ce-și trage sevele
din privirea iubirii acestei oaze depărtate
Unde odihnesc curmalii umbroși
sufletele obosite de tăcerea secetei cumplite
Pietrele pe marginea drumului trec amorţite,
caravane de cămile şi chiparoşi
strigă gândurile fără să audă trecerea vântului
Ionuț Țene
