Sângeroasa noapte de 7/8 februarie 1949, în Rezistența din Munții Banatului (II)

A doua acțiune din cele trei desfășurate de Securitate în noaptea de 7/8 februarie a anului 1949 – Acțiunea din Regiunea Valea Bolovașnița – este arestat Comandorul de Aviație Petre Domășneanu împreună cu Domilescu zis Manea și gazda acestora Dumitru Bașulescu zis Radoslav, așa cum reiese din Raportul Direcțiunii Regionale A Securității Poporului Timișoara nr. 11/2737 din 8 februarie.

Trebuie precizat faptul că, după intrarea țării sub ocupație sovietică, începe o perioadă de 4 ani în care Comandorul Domășneanu este urmărit permanent, iar la data de 11 noiembrie a anului 1948, se refugiază în munți, alăturându-se grupului de legionari condus de Avocatul Spiru Blănaru. După numai 13 zile, grupul se împarte, Comandorul Domășneanu, stabilindu-se împreună cu 5 partizani – Brânzei, Cristoi Nicolae, Dumitru Grozăvescu, Grozăvescu Dragu și Nimu Francisc) în zona Verendin-Lăpușnicel.
În urma informațiilor obținute prin tortură, Securitatea află de locația exacta în care se ascunde Comandorul Domășneanu împreună cu camarazii săi de luptă, iar sublocotenentul Sărățeanu Gheorghe, ajutat de plutonierul major șef Dobre Dumitru de la postul de Miliție Mehadia și alți 2 milițieni, vânzând sângele de frate roman, cu efectivul unui pluton din Compania 3 a Batalionului 9 de Securitate încep să desfășoare acțiunea de capturare a partizanilor conduși de Comandorul Domășneanu.
Potrivit documentelor, rezultă că Securitatea a avut drept călăuză o persoană dată de ocolul Silvic Mehadia, deplasarea începând către locație în jurul orei 02.00.

Ajunși inițial la presupusa locație, conform informațiilor primite, Securitatea a cercetat sălașul, însă negăsind vreo urmă a prezenței partizanilor, au constatat că Dumitru Bașulescu mai deținea un sălaș aflat la o depărtare de circa 2 km.

Odată ajunși și la cel de-al doilea sălaș deținut de Dumitru Bașulescu, sergentul major Ciocodei Vasile cu grupa lui a înconjurat sălașul, barând ieșirile, iar restul efectivului a deschis foc puternic asupra unui membru al grupului de partizani care a fost văzut fugind pe o cărare în adâncul pădurii, în apropierea sălașului, la aproximativ 20-30 de metri. După încetarea focului, același Ciocodei Vasile împreună cu sublocotenentul Sărățeanu au pătruns în interiorul sălașului, urmând a fi capturați în viață Comandorul Domășneanu, Domilescu zis Manea și gazda Dumitru Bașulescu zis Radoslav, datorită faptului că partizanii au fost luați prin surprindere.
După încheierea acțiunii au fost capturate:

• 2 puști, una rusească Mosina Gann cu 10 cartușe și una Z.B. cu 62 de cartușe, o grenadă defensivă – deținute de Comandorul Domășneanu
• 1 arma Mannlicher 95 austriac, cu 5 cartușe – deținute de Domilescu Gheorghe zis Manea
  Căci Dumnezeu lucrează pe căile sale, în urma acțiunii prezentate mai sus, nu au fost prinși Cristescu Gheorghe (Gogu) din Plugova și camaradul său de luptă Artinescu Tică din Mehadia, ei fiind plecați după alimente în acel moment.
  În încheiere rămân cele scrise de Profesorul Filon Verca, după una dintre întâlnirile avute cu Comandorul Domășneanu, cu Avocatul Spiru Blănaru și cu Sergentul Gheorghe (Gogu) Cristescu:
  „Întâlnirea cu comandorul a fost mai grăitoare. Și el avusese dreptate! Mi-a dat să înțeleg că nu existpă un alt limbaj cu «mujicii» decât… acesta, aratându-mi pistolul. Noile întâmplări îl faceau să se simtă mai ușurat. Din fața lui dispăruseră «hainele domnești» – cu care venisem îmbrăcat la ultima noastră întâlnire –, iar, în locul lor, a apărut din nou haina țărănească, curată, fără poleiala orașului, așa cum o cunoscuse pe vremuri.
  — Da! Domnule «țăran»! Așa mai zic și eu! De acum ne vom întelege mai bine. Vom fi mai între noi! Apoi zâmbește, plin de încredere. De acum, vom rămâne împreună, până ce dușmanul sau soarta ne vor despărți!…
  Citeam pe fețele celor trei luptători: Spiru, Gogu și Comandorul, o satisfacție interioară. Era expresia unor figuri gata de luptă.
  Și au căzut toți, pe rând, unul după altul, cu fața la inamic, cu seninătate, secerați de gloanțe bolșevice.”

La redactarea prezentului material au fost utilizate următoarele surse:

1. Adrian Brișcă – Rezistența Armată Din Banat – Vol. I 1945-1949, Institutul Național Pentru Studiul Totalitarismului, București, 2004
   2.Filon Verca – Parașutați În România Vândut, Editura Gordian, Timișoara, 1993.

Autor: Nicolae Dan Nicorescu