Țării Făgărașului – o posibilă groapă de gunoi?

Satul transilvănean din care-mi trag prenumele literar, al părinților și strămoșilor mei direcți, are o vechime de aproape 600 de ani. Mai exact, el este atestat în anul 1 450. Are o istorie fascinantă, așa cum se poate vedea în Monografia lui, scrisă de pr. Vasile Modorcea, unchiul meu, monografie pe care eu i-am editat-o post-mortem și care a fost dată ca pildă de către mitropolitul Antonie Plămădeală preoților ardeleni, să realizeze așa ceva, fiecare despre satul unde păstorește. Istoria satului meu se identifică, normal, cu istoria Țării Făgărașului, așa cum am arătat în volumul „Țara Originilor”, fiindcă Țara Făgărașului conservă urme paleocreștine (la Șinca Veche), urme de întemeiere creștină, precum legenda Sf. Andrei de la Mănăstirea Bucur și Poiana Narciselor, cu marele focus al ortodoxiei noastre, Athosul României, care este Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, Țara Făgărașului este vatra unde se află sămânța lui Eminescu (Eminovicii de la Vad), a lui Creangă (Crângul Făgărașului), a lui Șincai și Iosif Vulcan (cu rădăcini în Șinca Veche), a lui Emil Cioran (cu mama din Veneția de Jos), unde au văzut lumina zilei Aron Pumnul (Cuciulata), Ion Codru Drăgușanu (Drăguș), Octavian Paler (Lisa), Dumitru Stăniloae (Vlădeni), locul de care se leagă fapte de temelie ale episcopului filosof Ioan Inocențiu Micu-Klein (cu casa-muzeu de la Făgăraș), ale mitropoliților Nicolae Bălan și Antonie Plămădeală, ale duhovnicilor Teofil Părăian și Arsenie Boca, pe care l-am cunoscut când eram copil și mergeam la școala lui de pictură de la Sâmbăta de Sus, îl vedem cum se ocupa de frații călugări, îi învăța să picteze icoane pe sticlă. Am și acum icoana primită în dar de la el. Pe care o păstrez să o donez muzeului satului meu, pe care îl visez de-o viață.

I-am dedicat Țării Făgărașului, ca realizator la TVR, redacția „Viața Spirituală”, 13 filme, inclusiv cel dedicat satului meu și numit „Satul ca o icoană”, și mai multe cărți, inclusiv romanul „Lumea fără oglindă” (Ed. Albatros, 1990), în care arăt cum satul meu este amenințat cu dispariția, fiindcă Ceaușescu l-a pus într-un plan de sistematizare, voia să-i mute pe toți țăranii din zonă (sate ca Părău, Veneția, Comăna, Perșani, Vad etc.) în câteva blocuri pe care urma să le construiască la Șercaia. Nici Gheorghe Maurer nu l-a putut salva, deși el era un oaspete frecvent, fiindcă venea aici la vânătoare prin pădurile generoase ale zonei. Dar buldozerul comunist a fost stopat să intre în sat de revoluția din decembrie 1989. Numai acest eveniment a împiedicat ca marea crimă să nu se petreacă.

Și satul s-a salvat. Ce este miraculos în acest sat? AERUL. Este un sat considerat cu poluarea zero din România. Acest aer divin a inspirat un folclor nemaipomenit, conservat în Monografie, a inspirat o viață spirituală aparte, care a rodit în obiceiuri, în medicină țărănească, în cântec, joc și port (două costume gridănești, de o frumusețe rară, le-am dus fetelor mele gemene la New York, joacă cu ele în spectacolul „Wicked Clone” de pe Broadway). Frumusețea satului nu are asemănare. Din casa unchiului meu, unde mi-am petrecut copilăria și mulți ani ai tinereții, vedeam direct Piatra Craiului și tot lanțul Munților Făgăraș, cu coama lor albă și pe timp de vară. E un sat aflat între dealuri și păduri, în fundătura munților Perșani, care sunt ca o aripă desprinsă din Munții Făgăraș. Eu cred că nu întâmplător din brazda acestor locuri de obârșie creștină, au prins colți și au înflorit pe vecie spirite așa de înalte, ca Eminescu și Creangă. Iar pentru mine, Eustație Grid, protopop de Brașov, co-fondator și dascăl al primei școli românești, model pentru Andrei Șaguna, școală unde avea să fie dascăl și Anton Pann. Biserica Sf. Nicolae din Brașov conservă urmele acestui protopop (aici își are mormântul), iar tatăl său, Vasile de Grid, tot protopop de Brașov, mare cărturar, care a scris prima cronică cu subiect românesc din țară, a fost așa de iubit de brașoveni încât au numit în Șcheii Brașovului, care conservă urmele grizilor, strada Podul lui Grid. Și sunt mândru că am ales să duc mai departe spiritul grizilor șcheieni. Și cred că i-am onorat cu multă cinste și recunoștință.

De ce v-am prezentat acest sat, această comoară, această gură de rai?

Pentru că deunăzi am primit o veste alarmantă: pericolul ca satul Grid să devină groapa de gunoi a Județului Brașov (satul ține de acest județ, de când județul Făgăraș a fost desființat). Este un pericol asemănător cu demolarea satului plănuită de Ceaușescu. Brașovul nu m-a ajutat să fac muzeul satului, cu urmele lui istorice, religioase și culturale, dar vine acum și îl poluează. Ucide ce este mai curat, aerul, care este răsuflarea pură a lui Dumnezeu.

Pe pagina „Fiii satului Grid” de pe FaceBook este agitație mare, pentru că la cererea Consiliului Județean Brașov, primăria comunei Părău (de care aparține satul) pune la dispoziție o suprafață de teren pentru depozitarea și sortarea deșeurilor adunate din județ. S-a încercat amplasarea în mai multe locuri, dar locuitorii s-au opus. La Părău însă, consiliul local a acceptat. Pe scurt, va apărea o groapă de gunoaie, aduse din tot județul. Indiferent de locul amplasarii în perimetrul hotarului comunei, gunoaiele vor crea un prejudiciu major locuitorilor din toată zona.

Voci demne de încredere spun ca ar fi implicat cineva din primaria Părău, care are afinități politice pentru CJ Brasov și care, știind de proiectul care se va demara, a reușit să comaseze 5 ha de pământ, prin cumpărarea terenurilor de la proprietari cu 100 milioane euro din fonduri europene, suprafață pe care o pune la dispoziția CJ Brașov. Dacă nu intrau în buzunarele corupților, cu acești bani se putea construi o fabrică de recondiționare a deșeurilor. Și cu o mică parte din ei, s-ar fi putut face muzeul satului. În ziarul „Bună Ziua Brașov” din 21 oct. 2021, a apărut un articol semnat de Radu Coltea, care dezbate problema. Bineînțeles că și gridanii s-au mobilizat, deși cam târziu, poate reușim, spun ei, să ne salvăm de la dezastru, în primul rând să scăpăm de indivizi ca vicepreședintele CJ Brașov, care, cu cinism, ne asigură că „vântul nu bate să ducă mirosurile spre Părău sau Șercaia”. Acest individ este plătit și din banii locuitorilor din zonă. Să vină la București să trăiască experiența poluării prin arderile de deșeuri, al căror efect nociv se simte de la 20-30 km distanță.  

Se tot spune că România este groapa de gunoi a Europei. Până când? Tot timpul citim știri cu tonele de deșeuri care vin din străinătate, din occident, în special din Germania, fie pe căi ferate, fie pe mare, unde zac la Sulina sau în portul Constanța?

Ne poluează străinii, acum ne poluăm și noi. Nu era suficientă corupția pandemică, a venit acum și poluarea cu deșeuri și gunoaie. Bucureștiul este o groapă de gunoi, pe care noii primari, Nicușor Dan, care este de loc din Făgăraș!, și Clotilde Armand nu mai reușesc să o salveze. Dimpotrivă.

Pentru mine, poluarea Țării Făgărașului echivalează cu poluarea originilor, cu o masca pandemică pusă pe gura de rai a românismului, echivalează cu pierderea sacralității, cu ceea ce au mai sfânt românii, cu invazia barbarilor pe capul lor. În volumul „Gridophania” arăt cât de vechi este acest cuvânt, grid, e de origne sanscrită și am făcut din el un concept, gridophania, care formează o trinitate cu hierophania și teophania, fiind la fel de important pentru civilizația de azi, cum a fost dialogul „Cratylos” al lui Platon pentru civilizația antică. România nu-și poate pierde identitatea dacă își conservă valorile. Și toate valorile satului meu ar fi stat bine într-un muzeu. Muzeul și Monografia sunt documentele identității. Dar au pierit intelectualii, cărturarii, au venit bișnițarii, care au făcut din satul românesc, implicit din România, o piață de desfacere pentru produsele străine. Păi dacă și oaze de spiritualitate ca Țara Făgărașului sunt amențate să devină gropi de gunoi?!!

România – o groapă de gunoi a Europei?! Să spunem stop acestui curs al istoriei, acestei invazii de idioți, acestei sălbăticii, fiecare om cu conștiința curată să contribuie cum poate și cât poate, să ne unim forțele morale și naționale. Acesta este îndemnul și al oamenilor din zonă, care încearcă să scoată la iveala adevăratele interese care sunt pe cale să otrăvească aerul și apele locului, rămase mai curate decât în alte zone. Dar fiecare zonă a țării este în această situație sau poate fi. România este amenințată de ani de zile să devină o groapă de gunoi a deșeurilor Occidentului. Este timpul ca factorii de mediu ai țării să semnaleze la UE această crimă, să nu mai închidă ochii din cauza comisioanelor, așa cum fac și în cazul defrișării pădurilor! Să spunem stop invaziei de zombie!?

Grid Modorcea