Istoricul clujean Dumitru Protase a trecut la cele veșnice. Cel mai important istoric specializat pe trecutul dacilor

Istoricul clujean Dumitru Protase a trecut la cele veșnice. Era cel mai important istoric specializat pe trecutul dacilor. Ultimul dintre academicienii năsăudeni aflați în viață. Dumitru Protase avea venerabila vârstă de 96 de ani, el fiind fiind distins cu titlul de Cetățean de Onoare al orașului Năsăud în 2001. Înmormântarea va avea loc la orele amiezii de joi, 28 aprilie 2022, în cimitirul Central din municipiul Cluj-Napoca. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Istoricul şi arheologul Dumitru Protase s-a născut la 1 februarie 1926, în satul Mocod, judeţul Bistriţa-Năsăud, potrivit potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Bucureşti, Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003).

A făcut studiile liceale la Năsăud, urmând apoi cursurile Facultăţii de Litere din Cluj (1946-1950). În 1963, susţine teza de doctorat cu tema „Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii”, la Universitatea din Bucureşti, devenind doctor în ştiinţe istorice.

A făcut stagii de documentare şi călătorii de studii în Austria, Belgia, Egipt, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Turcia. Cercetător (din 1953) la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj.

A desfăşurat o bogată activitate didactică, urcând toate treptele ierarhiei universitare: asistent (1950-1951), conferenţiar (1974-1990), profesor titular de istoria veche a României şi şef al Catedrei de Istorie Antică şi Arheologie (din 1990) la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, precizează sursa citată.

În activitatea de cercetare s-a aplecat îndeosebi asupra istoriei Daciei romane şi postromane. Între lucrările şi studiile sale se distinge cartea în două volume „Autohtoni în Dacia” (1980, 2000). Lucrarea sa „Riturile funerare la daci şi daco-romani” (1971) a primit Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1974).

Din opera sa mai menţionăm: „Progresul ştiinţei şi tehnicii în timpul romanilor” (1982), „Despre cultura materială şi spirituală a populaţiei autohtone din provincia Dacia” (1989), „Transylvania during the Roman Time” (1990), „Geneza oraşelor în Dacia romană” (1991), „La romanisation et la romanité en Dacie” (1992), „Consideraţii privind etnogeneza românilor” (1996), „Napoca postromană. Sfârşit de urbanism, continuitate de viaţă” (1999), „Similitudini în romanizare şi etnogeneză la popoarele neolatine” (2000), „La continuité daco-romaine” (2001).

Este totodată coordonatorul principal şi cu contribuţii esenţiale la „Istoria românilor” vol. II (2001), „Dicţionarul arheologic al României”, „Dicţionarul enciclopedic român”, „Enciclopedia civilizaţiei romane” etc.

NapocaNews