Eram acum câțiva ani într-un restaurant din centrul Bucureștilor, la masă cu mai multe persoane.
Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu. Dintre cei necunoscuți, mi-am dat seama repede că aveam de-a face cu doi despre care am putea spune că se încadrează la categoria „Tineri, frumoși și liberi”(TFL).
La un moment dat, cum-necum, unul dintre ei povestește că a fost în India și ce demni de tot disprețul sunt indienii.
Nespălați, sălbatici, medievali, înapoiați, etc. I-a făcut în ultimul hal pe indieni. Părea același discurs pe care-l folosesc și despre români, fapt care m-a făcut să intervin. Am zis că „India este o mare cultură a lumii și că nu ar trebui să ne grăbim să ne proclamăm o așa-zisă superioritate”.
La care TFL-istul mi-a replicat că noi suntem „europeni” și că ăia sunt niște sălbatici demni de dispreț.
Între timp, India a devenit o mare putere a lumii, inclusiv a spațiului cosmic.
Sigur că sunt în continuare mari probleme, că nu e raiul pe pământ în India.
În același timp în care India ajunge pe Lună, în România, oamenii nasc pe trotuare pentru că nu au cum în spitalele noastre „europene”.
Asta pentru că India a ales calea luptei pentru sine, prin ea însăși, neținând cont decât de propriul interes.
Noi, românii, am mers pe calea opusă: să nu cumva să supărăm „aliații”, am ales să fim supuși, ascultători, să nu se supere mama Ursula pe noi. Am ales calea TFL-ismului.
Dar a reușit ceva și regimul pro-occidental de la București, cel mai cuminte din UE: în 2022 , din România au plecat cei mai mulți români din 1990 încoace.
Cine râde acum?
Mihai Șomănescu
