Trăim într-o lume efervescentă plină de tumult și anxietate nemaiavând timp să percepem frumusețile care ne înconjoară să intrăm într-o simbioză cu natura și să ascultăm ciripitul păsărelelor din parc sau pădure, susurul izvorului de la munte, freamătul pădurii, foșnetul frunzelor produs de adierea mângâietoare a vântului, să admirăm valurile mării înspumate care degajă energii sau cele liniștite care parcă ne delectează trăirile, semeția muților cu piscurile lor golașe, jocul norilor pe cer, ropotul ploii sau „zburdălnicia” fulgilor de nea, bolta cerească cu spectacolul fascinant al stelelor pe timpul nopții, cântecul privighetorii, concertul nocturn al broaștelor pe lac.
Trăim într-o societate a zgomotului haotic, al unui comportament extravagant, a unei ținute la limita inferioară a moralului și al eticii.
Psihologia care ne înconjoară devine tot mai stranie, mai robotizată, luând treptat locul simțurilor și sentimentelor legate de inimă și suflet, percepând un frumos deformat, mai mult un inestetic care tronează ca un imperator în viețile noastre.
Trăim într-un sistem social care tinde spre globalizare, distrugând valorile fiecărei națiuni, al unei „egalizări” în care farmecul și vraja diafană a sufletului uman a dispărut. Și toate acestea, ca un paradox, se întâlnesc mai ales în rândul tinerilor. Un paradox, în loc ca tineretul să fie alături de cei vârstnici la evenimente culturale, la prezentările de artă, ei sunt patronați de viața cluburilor deșănțate. Atunci cum să mai predai ștafeta tinerei generații, să transmiți pe mai departe valorile culturale și spirituale, tradițiile, obiceiurile, etnografia și folclorul unui popor când tu ești înconjurat și patronat de nonvalori pe care le promovezi la orice pas?
Am devenit rigizi, lipsiți de sentimente, de stările romantice care delectează spiritul, am devenit spontani, dar în sensul negativ al cuvântului.
Totuși, persoanele de vârsta a doua, mai conservatoare, continuă să ducă pe mai departe „operele” sufletului uman. Ele se retrag de multe ori din această lume haotică în sălile de lectură, în sălile de spectacol cu elemente clasice, în natură.
Ei știu să se delecteze citind, scriind, pictând, sculptând, compunând sau ascultând muzică de calitate.
Astfel își rezervă timp pentru aceste plăceri sufletești care parcă îi face mai tineri. Da, asta este terapia prin artă care le întinerește sufletul!
Vernisajele, cenaclurile, spectacolele de teatru și muzicale de calitate, colocviile, simpozioanele și conferințele pe teme științifice și nu politice, atrag în majoritate lumea de vârsta a doua și prea puțin tineretul, sluga telefonului, tabletei, internetului în general care-i „ghidează” pași în direcția în care vrea el. De ce afirm acest lucru? Pentru că la majoritatea evenimentelor culturale la care am fost prezent am întâlnit persoane peste 50 de ani și prea puține sub 50. Pentru ei este un refugiu din calea stresului provocat de bombardamentul de informații, de multe ori manipulatorii, sau inutile pentru că se promovează nonvaloarea și provoacă frecvențe joase în psihicul omului dezvoltând serii de energii negative ducând uneori la depresii.
Și am să mă opresc la un fapt concret în care am să punctez trăirile care m-au înconjurat în timpul unui vernisaj, presărat cu… muzică!
În urmă cu un an am avut o discuție cu un pictor și grafician, la „Tabăra de creație” din Brezoi, despre „Psihoterapia prin artă!” A fost o discuție foarte interesantă și veridică, publicată în revista „Valea Lotrului”!
Pe data de 3 noiembrie, 2023, am fost invitat, împreună cu soția, la Vernisajul Angela Tomaselli ținut la Galeria ARTEX din Râmnicu Vâlcea. Pot spune că a fost ceva surprinzător pentru că după ce vizitatorii s-au delectat privind pe rând tablourile expuse, fiecare interpretând în felul său pictura modernă, a fost anunțată festivitatea de deschidere a acestui vernisaj printr-un moment muzical care a durat vreo trei sferturi de oră!
Protagoniștii acestui spectacol muzical minunat au fost Raluca Stoica și Alex Tomaselli, fiul renumitei pictorițe de origine italiană, Angela Tomaselli care s-a născut, a profesat, a iubit și trăiește în România în relații colegiale, vecinătate și prietenie alături atât ce cei de origine italiană cât și de bunii săi prieteni români!
Apoi, după acest mini spectacol, festivitatea a fost condusă de domnul Gheorghe Dican, Vicepreședintele Uniunii Artiștilor Plastici din România și Președintele UAP Filiala Vâlcea. Printre invitații speciali au luat cuvântul doamna Luiza Barcan, critic plastic, și doamna Ioana Grosaru, Președintele Asociației Italienilor din România.
După mai multe alocuțiuni și felicitări a urmat din nou o jumătate de oră de muzică de calitate. Raluca Stoica și Alex Tomaselli au abordat muzica de „bun simț”: blues, jazz, rock, country, folk, romanță.
Ceea ce m-a uimit a fost dăruirea cu care cei doi parteneri s-au dedicat acestui spectacol, inima și sufletul pe care l-au pus în interpretarea fiecărei melodii. Armoniile chitarei se împleteau armonios cu vocea caldă, feminină, uneori senzuală a doamnei Raluca Stoica. Limbajul trupului său, esprimat prin mișcări ondulatorii continue, se armoniza perfect cu ritmul muzicii, atrăgând atenția fiecărui spectator și fascinându-l până la incantație. Raluca cu surâsul său sincer radiază în jur bucurie, căldură ,bunătate, fericire și energii pozitive încât îți distruge toate stările anxioase pe care le ai. În același timp, acordurile chitarei se împleteau cu vocea bărbătească, răsunătoare a lui Alex Tomaselli, care imprima celor prezenți forță, energie, vitalitate.
Între cei doi, Ralù și Alex se crea o simbioză aparte, o comuniune fizică și sufletească, un joc „adolescentin” prin glumele, mimica și gesturile dintre ei, între melodii, ca o pauză de respiro. Atâta armonie între protagoniștii acestei trupe rar mai întâlnești.
Cei doi sunt și parteneri de viață.
Ralù Stoica este interpretă de jazz, blues și teatru muzical. Are o bogată experiență artistică și participă la numeroase concerte și festivaluri din țară și străinătate. Din 2016 Raluca și Alex Tomaselli, vocalist și chitarist, concertează prin diferite zone ale României. Ei au cântat în mai multe formule: Ralù Stoica & Alex Tomaselli, Bluesette Duo, Tomaselli ExNovo Orchestra. Ralù cântă vocal dar și la Cajón.
Cajón-ul este un instrument muzical, o cutie „de lemn cu o suprafață frontală rezonantă”, în care se bate ritmic, acompaniind melodia cu palmele, folosit în special în muzica latină și flamengo.
Domnul Alex Tomaselli cântă vocal și la chitară tip Fender Telecaster și Gibson Midtown.
În 2016 Alex Tomaselli este inițiatorul festivalului de blues de la Brezoi (Vâlcea) care ulterior a devenit Open Air Blues Festival
Ralù și Alex au participat la ultimele două ediții ale Festivalului de Jazz de la Sibiu, la Festivalul de Blues de la Brezoi, Urban Blues Fest București etc. Au cântat împreună în Norvegia, Finlanda, Grecia, Germania, Estonia, dar și separat în multe țări de pe tot globul.
Alex a cântat în ultimii ani cu Stones Free, alături de Florin Ochescu (ex Holograf, Iris, etc.) și Lucian „Clopo” Cioargă (Vama, ex Phoenix, Taxi etc.) cu Silvia Dumitrescu și Eugen Caminschi invitați în concerte. Alex este solist și chitarist la Schimbul 3.
La Festivalul Internațional de Blues de la Brezoi,cei doi, Ralù și Alex, au cântat sub titulatura „Tomaselli All Stars”, cu Sebastian Burneci, Florian Radu, Diana Suciu (toți de la Orchestra Raduo) Raul Kușak, Claudiu Purcărin, Adi Flautistu. Alți colaboratori: Cătălin Milea, Laurențiu Moise (amândoi din Orchestra Radio) Andrei Petrache, Alex Mike, Philip Goron, Antonio Gutiérrez (Venezuela) Güneș Sensoy (Germania), Alexander Benavides, Luis Palomino (ambii din Cuba) Vlady Săteanu (Phoenix), Mircea Horváth (Sarmalele Reci).
Ralù cântă și cu Jazzappella – cea mai bună trupă de jazz vocal de la noi (membru fondator), Hot Club de Bucarest – nr. 1 în jazz manouche în România, prestigiosul corul de renume internațional „Preludiu – Voicu Enăchescu” al Tinerimii Române, și în formația lui Ștefan Bănică. Ralù Stoica a jucat în „Fantoma de la Operă”, „Rocky Horror Picture Show”, „Cruel” etc. și a cântat la Sala Palatului alături de Bobby McFerrin în grupul vocal al acestuia. Alex Tomaselli a realizat împreună cu formația Black Cat primul album de blues live din România, a realizat împreună cu Big Band Radio (Orchestră a Radiodifuziunii Române) și cu Ionel Tudor, Florin Ochescu, Hanno Höfer, Berti Barbera și colegi din Black Cat albumul „Let The Good Times Roll”. A concertat cu Big Band Radio la Sala Radio și în străinătate.
Ralù și Alex evoluează în spectacolul de teatru-jazz „Aproape Înger”, pe texte de Andrei Slăvuţeanu, alături de Alex Pribeagu și Lorena Zăbrăuțanu.
Alex mai cântă și cu Sigur că da și Tudor Turcu.
Doamna Angela Tomaselli, artist plastic și mama lui Alex, ne-a declarat următoarele:
Pentru mine este o mare bucurie să particip la toate concertele lui Alex, cu diverși colaboratori, cu diverse trupe, evident în limita timpului și a distanțelor. Am devenit, datorită lui, o mare iubitoare de blues.
Dar cea mai mare plăcere și bucurie o am când cântă împreună cu Ralu, deoarece se completează reciproc, colaborează de minune și au un repertoriu foarte frumos de Blues și Jazz (chiar dacă, împreună, am remarcat, pot cânta orice).
Sunt fericită când pot veni să mă însoțească la expozițiile mele personale. Atunci vernisajele devin adevărate evenimente atât pentru mine, cât și pentru public – așa cum s-a întâmplat anul acesta la Hărman (Brașov) și la Râmnicu Vâlcea.
Fiind un spectacol unde erau prezente persoane culte s-a creat o empatie între interpreți și spectatori și o energie pozitivă a cuprins întreaga sală. S-a uitat de griji, de tumultul vieții citadine de care ne despărțeau doar câțiva pași de bulevardul pe care mașinile și șoferii lor au uitat de limita de viteză, de trotuarele aglomerate cu tineri grăbiți, butonând de zor telefoanele, sau bătrâni ce se deplasau greoi datorită anilor duși în spate.
Noi, în sala Galeriei ARTEX, eram parcă rupți total de lumea de afară, trăiam momente sublime, parcă ale unei lumi care de fapt era normală prin comportament, etică și etichetă, moralitate, căldură sufletească, dar, paradoxal, anormală pentru cei dependenți de digitalizare și viitorii supuși ai inteligenței artificiale.
Da, a fost un moment minunat în care omul își ascultă sentimentele, trăiește într-o armonie, uneori nostalgică, a amintirilor de altădată, dar și a calității. Remediul sufletesc se poate face nu numai în cabinetele medicale, dar și prin voința omului, chiar prin autosugestie, dar și oferind psihicului cei place: o plimbare în mijlocul naturii cu vraja sa pitorească, să asculți „simfonia” naturii, dar și o lectură plăcută, un vernisaj, o audiție muzicală de calitate, indiferent că este clasică, rock, folk, blues, jazz sau romanță. Terapia sufletului ne-o putem face și singuri fără să mai cheltuim bani pe medicamente sau clinici private. Dar acest lucru trebuie făcut în permanență și să fim conștienți că avem nevoie de această „hrană sufletească”, de delectare, de liniște, de meditație, de ceea ce îi place creierului și implicit sufletului!
Ion NĂLBITORU – membru UZPR și al LSR
