PASTILA DE MEMORIE. 7 decembrie 1957. Sunt arestați Iosif Capotă și Alexandru Dejeu, liderii unui grup de rezistență anticomunistă din zona Huedin. Aveau să fie condamnați la moarte și executați

În noaptea de 6 spre 7 decembrie 1957, un batalion de Securitate de la Florești se deplasa către Brăișor, înconjurând localitatea. O echipă de intervenție avea să se deplaseze la casa familiei Borțig Ioan, unde existau informații că ar fi ascuns Iosif Capotă. Luat prin surprindere, acesta a încercat să se sinucidă prin otrăvire, dar a fost imobilizat de forțele de Securitate. În seara următoare, de 7 decembrie, a fost arestat și Alexandru Dejeu, împreună cu soția sa, din locuința lor din Cluj.

Supus la tortură, Dejeu a reușit să reziste până când s-a convins că toți cei implicați în grupul de rezistență sunt arestați și că au făcut deja mărturisiri complete, după care a vorbit și el în fața anchetatorilor, expunându-și crezul: „M-am hotărât să declar tot adevărul, convins fiind că negația în continuare nu-și mai are rost. N-aș face acest lucru fără să fiu convins de cele afirmate mai sus și țiu să declar că rostul negării de până acum a fost nu diminuarea răspunderii personale, ci limitarea persoanelor arestate. Mă refer la număr. Aș vrea să arăt de la bun început că nu regret tot ceea ce am făcut și dacă istoria s-ar repeta, în fond aș face la fel, aș modifica însă profund forma”.

Iosif Capotă și Alexandru Dejeu erau inițiatorii unei extinse grupări clandestine de rezistență din zona Huedinului. Timp de 11 ani trăiseră în clandestinitate, numărându-se printre oamenii cei mai căutați de Securitatea comunistă. În acest timp, organizaseră o structură de rezistență. Unul dintre ei era medic veterinar – Iosif Capotă, iar celălalt, Alexandru Dejeu, era medic uman.

Procesul lotului „Capotă-Dejeu” în mai-iunie 1958 la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare din Cluj s-a desfășurat procesul format din aproximativ 50 de persoane, în trei grupuri distincte. Procesul a fost public, iar Iosif Capotă a invocat clemență pentru oamenii incriminați în dosar. La 8 iulie 1958 a fost condamnat la moarte și a fost executat prin împușcare la Penitenciarul Gherla, în 2 septembrie 1958, după ce, în prealabil, i-a fost respins recursul de comutare a pedepsei la muncă silnică pe viață.

În proces, Alexandru Dejeu a făcut un dur rechizitoriu la adresa regimului comunist, și, la fel ca și Iosif Capotă, a fost condamnat la moarte la 8 iulie 1958. La 20 august i-a fost respins recursul de comutare a pedepsei la muncă silnică pe viață și a fost executat prin împușcare la Penitenciarul Gherla, în 2 septembrie 1958 (ACNSAS, Fond Penal, dosar nr. 86, vol. 8A, f. 28.).

Fratele mai mic al lui Alexandru Dejeu a ocupat, un timp, după venirea la guvernare a PNȚCD, în cadrul guvernului Convenția Democratică – PD – UDMR, funcția de ministru de Interne, în cadrul programului fostului președinte Emil Constantinescu de promovare în funcții de stat a foștilor deținuți politici și a urmașilor acestora.

Material realizat de Fl Dobrescu