Recent, un actor talentat, inspirat mai ales în rolurile pășuniste, și specializat mai nou în religie, ascultat de sfertodocți cu sfințenie, a debitat niște erezii periculoase la o televiziune ortodoxă, în prezența unui prezentator neștiutor, ca să eufemizez.

E un trend astăzi să amesteci sincretic creștinism, ezoterism, orientalisme de ferentari, glosolalie de chioșc, Steiner și ocultism, yoga și păgânism și s-o faci pe-a deșteptul, deși puți de prost. Nu e ceva nou.

Mai grav este faptul că se atentează la divinitatea Mântuitorului Iisus Hristos, un demers arian care încearcă să-L transforme în ideal, erou, om deplin, model moral, dar Îi neagă dumnezeirea, și implicit mântuirea lumii.

Cea mai mare noutate a istoriei, Întruparea lui Dumnezeu, e și cea mai mare rană a dracilor, durerea supremă a iadului, nimicnicia morții, ridicolul răului.

Arie, un preot alexandrin, raționalist, găunos și gnostic, a iterat această monstruozitate: Iisus n-a fost Dumnezeu adevărat. De aici inutilitatea demersului Lui salvator, absența mântuirii și domnia răului.

Toate ereziile sunt de fapt niște arianisme mascate.

Ebionismul spunea că Iisus era doar un evreu reformator. Apolinarismul îl lipsea pe Iisus de umanitate deplină și Dumnezeire deplină.

Dochetismul îl considera un spectru fără materialitate. Monofizismul îi înghițea umanitatea în divinitate. Monotelismul îi lua voința umană.

Catolicismul îl alungă in cer și îi pune un înlocuitor imperialist penibil.
Protestantismul îi neagă prezența în istorie, îi desființează Tradiția Duhului, îi anulează preoția și omoară libertatea omului.

Sectele desființează unirea omului cu Dumnezeu în Biserică în favoarea unei devoțiuni individualiste și unei mântuiri obligatorii obținute prin acceptare fără schimbare și prin zeciuială.

Arianismul e mama ereziilor, urletul mai asurzitor decât cerurile al satanei care a pierdut încuietorile iadului prin Hristos Dumnezeu și Om, înviat din morți.

De aceea orice inept cu ifose ezoterice, care pune la îndoială dogma revelată a Dumnezeirii și Umanității depline a lui Hristos este de la diavolul.

Cei care l-au ascultat și aprobat trebuie să se spovedească, să primească un canon de pocăință, să cerceteze adevărul creștinismului, căci nu sunt departe de apostazie. Adică de lepădare de Dumnezeu și de parteneriat veșnic cu demonul.

Cam atât.

Pr. Ioan Istrati