În prima lună de vară cinstim foarte mulți sfinți tămăduitori care au trăit în primele secole, în diferite regiuni ale lumii. Dintre sfinții vremurilor noastre se remarcă Sfântul Luca al Crimeei, un sfânt apropiat credincioșilor din România, care dau numeroase mărturii despre ajutorul primit în problemele de sănătate.

Sf. Agapit de la Lavra Peșterilor din Kiev – 1 iunie

Sfântul Agapit a trăit în secolul al X-lea și a fost un medic care folosea remediile naturale în tratamentul bolnavilor. Îi vindeca pe suferinzi cu rugăciunea sa și cu o pâine pe care o prepara din legume.

A fost de asemenea ucenic al Sfântului Antonie de la Lavra Peșterilor. După vindecarea Prințului Vladimir Monomahul a devenit cunoscut mai multor oameni.

Când s-a îmbolnăvit, un medic vestit monofizit i-a spus că va muri în trei zile, iar dacă nu va fi așa, acesta se va face monah. Sfântul Agapit a prorocit că va muri în trei luni și astfel, prin îndeplinirea prorociei sale, l-a adus pe medicul care s-a făcut monah, la dreapta credință.

Sfântul Agapit a trecut la Domnul în anul 1095.

Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava – 2 iunie

Sfântul Ioan, născut în secolul al XIV-lea în renumita cetate Trapezunt, de lângă Marea Neagră (azi Trabzon, în Turcia), călătorea prin multe cetăţi şi făcea negoţ.

Într-una din călătoriile sale spre Cetatea Albă, Ioan a avut ca însoțitor pe un neguțător apusean, pe nume Reiz, care era de confesiune catolică. Iscându-se discuții pe tema credinței, Reiz s-a supărat pe Ioan și îi dorea răul. Ajunși în Cetatea Albă, negustorul catolic a mers la mai-marele cetății, spunându-i că Ioan ar dori să se lepede de credința sa și treacă la religia tătarilor. Eparhul a considerat că tânărul este un disprețuitor al credinței lor și astfel a ajuns Sfântul Ioan să fie martirizat, după torturi foarte aspre, prin decapitare.

După moartea mucenicului, Dumnezeu a lucrat mai multe minuni prin moaștele Sfântului Ioan pentru cei care i s-au rugat cu credință.

Tradiţia spune că moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava şi pentru soţia domnitorului Alexandru cel Bun, doamna Ana, care era bolnavă și s-a tămăduit în urma rugăciunilor aduse sfântului.

„Patericul Românesc” scris de Arhim. Ioanichie Bălan redă mai multe vindecări minunate ale celor care s-au rugat în fața moaștelor Sfântului Ioan. Printre mărturii sunt menționate vindecarea de boli mintale, de muțenie, de orbire, paralizie ș.a

Sf. Columba al Ionei – 9 iunie

Sfântul Columba a fost un ieromonah irlandez din secolul al VI-lea. A fondat mănăstiri în Irlanda, fiind considerat unul dintre cei „doisprezece apostoli” din acest teritoriu.

A ajuns alături de ucenici în insula Iona din Scoția, care a devenit centrul misiunii de evanghelizare a țării.

Sinaxarele relatează numeroase minuni săvârșite de sfânt: preschimba apa în vin pentru a se sluji jertfa euharistică, prorocea, tămăduia boli incurabile, îndulcea roadele amare ale pomilor, preschimba ape vătămătoare în ape vindecătoare.

Sfântul Columba a trecut la Domnul în 9 iunie 597, la vârsta de 75 de ani.

Sf. Ier. Luca, Arhiepiscopul Crimeei – 11 iunie

Sfântul Luca s-a născut în anul 1877, în Crimeea. A studiat la Kiev, mai întâi la Academia de Arte Frumoase, apoi la Facultatea de Medicină. Atât în vremea războiului ruso- japonez (1904-1905), cât și în timpul Primului Război Mon­dial (1914-1917), sfântul s-a ofe­rit ca voluntar, îndeplinind misiunea de chirurg în mai multe spitale din Rusia.

A fost căsătorit, dar a rămas văduv și a intrat în slujba Bisericii. A fost întemnițat timp de 11 ani de comuniști, însă fiind un chirurg vestit, a primit aprobarea de a opera în spitalele închisorilor.

Fiecare operație începea și se termina cu o rugăciune către Maica Domnului, iar curățarea trupului cu iod, spre dezinfectare, o făcea în semnul crucii.

În 1946, a devenit arhiepiscop de Simferopol și Crimeea.

Sfântul Luca a trecut la Domnul în data de 11 iunie 1961. Considerat un nou doctor fără de arginți și făcător de minuni, acesta a fost canonizat în anul 1996. Sfintele lui moaște au fost așeza­te în Catedrala „Sfânta Treime” din Simferopol, unde se săvârșesc tămăduiri minunate.    Numeroase mărturii despre ajutorul său se găsesc atât în mediul online, cât și în cărți.

O parte din moaștele sale se află și în România, la Paraclisul Institutului National de Endocrinologie „C.I. Parhon”, din București.

Sf. Proroc Elisei – 14 iunie

Sfântul Proroc Elisei s-a născut în Galgala (Gilgal), în familia lui Șafat, un bogat proprietar de pământ din nordul Israelului. A fost succesorul prorocului Ilie și a trăit în secolul al IX-lea î.Hr.

După despărțirea de mentorul său, prin răpirea la cer a profetului Ilie, Elisei a mers la școlile prorocești din Ierihon și Betel spre a se încredința de râvna lor și a le lua în grijă. Apoi, o perioadă a trăit în muntele Carmel.Și-a desfășurat activitatea profetică în Samaria, unde, în parcursul a de 50 de ani, a săvârșit numeroase minuni.Una dintre cele mai uimitoare este învierea fiului unei femei din Șunem, relatată în Biblie la 4 Regi 4:8-37. În aceeași carte a Vechiului Testament, este relatat cum Sfântul Elisei purifică hrana otrăvită și apoi hrănește în mod miraculos o sută de oameni cu douăzeci de pâini mici de orz.

În timpul unui armistițiu între Israel și Aram (Siria), Naaman, comandantul sirian al regelui Aramului, este trimis la Elisei în Samaria pentru a fi vindecat de lepră. La îndemnul profetului, Naaman se spală de șapte ori în râul Iordan și este vindecat în mod minunat 4 Regi 5: 1-27.
Sfântul Elisei a făcut multe minuni și după moarte. Dus fiind un mort la îngropare în cetatea Samariei, deodată ostașii de la Moab au năvălit tâlhărește în zonă. Iar cortegiul, văzând de departe pe ostași venind, a aruncat pe acel mort în mormântul lui Elisei și au fugit în cetate. Și căzând trupul celui mort, s-a atins de oasele lui Elisei și îndată a înviat și a stat pe picioarele sale; apoi, ieșind din groapă, a alergat în cetate.

Sfântul Proroc Elisei s-a mutat la Domnul în 840 î.Hr.

Sf. Ier. Tihon, episcopul Amatundei – 16 iunie

Sfântul Tihon a trăit în secolele IV-V, în Amatunda, în insula Cipru. De copil și-a manifestat înclinația de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie.

Pus de tatăl lui să vândă pâine, copilul le dădea săracilor fără să ceară plată. După ce a fost certat de tatăl sau, sfântul i-a reamintit acestuia că Dumnezeu dă înapoi însutit. Astfel, ei și-au găsit cămara, care mai înainte se golise, plină cu grâu.

A plantat în grădina sa butași uscați de viță de vie, care, datorită credinței sale, au prins rădăcini și au dat roade care au fost de folos sănătății oamenilor.

Mai târziu, Sfântul Tihon a intrat în rândul clericilor și a devenit episcop. I-a adus pe mulți la adevărata credință și a ridicat biserici. A făcut numeroase minuni și i-a vindecat pe cei bolnavi atât în timpul vieții, cât și după trecerea la Domnul în anul 424.

Sf. Cuv. Mc. Fevronia – 25 iunie

Sfânta Fevronia a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian (284-305). Încă de la vârsta de doi ani, cuvioasa a trăit într-o mănăstire din Nisibe (Mesopotamia), condusă de mătușa sa, stareța Vrienia. Frumusețea și înțelepciune sa au adus-o în atenția soldaților romani păgâni care au răpit-o din mănăstire. Sfintei i s-au promis bogății și căsătoria cu un demnitar roman în schimbul renunțării la credința creștină, dar aceasta L-a ales pe Hristos.

Trupul i-a fost sfârtecat de cumplitele torturi la care a fost supusă. Moaștele sale și chiar pământul pe care a curs sângele său au fost duse la mănăstire, unde s-a arătat maicilor în chip minunat în timpul slujbelor.

După șase ani de la martiriul său, episcopul orașului i-a ridicat o biserică, dar moaștele sfintei nu au putut fi mutate din mănăstirea de metanie în biserica cea nouă. Sfânta a îngăduit să fie luat doar un dinte. Acest mic fragment din trupul sfânt a făcut mari minuni: orbii au văzut, șchiopii au fost tămăduiți, paraliticii au mers.

Mai târziu, în 363, moaștele sale au fost duse la Constantinopol. Capul Sfintei Fevronia se găsește în Mănăstirea Sfântul Pavel din Athos.

Sf. Cuv. David din Tesalonic – 26 iunie

Sfântul David a trăit în secolele V-VI și a fost monah la Mănăstirea Sfinților Teodor și Mercurie din Tesalonic.

Deoarece îi admira pe sfinții stâlpnici, a hotărât să petreacă o viață de nevoință pe ramurile unui migdal. După trei ani de osteneală și după dobândirea smeritei cugetări, un înger al Domnului i-a dat ascultarea să coboare din migdal și să trăiască într-o chilie.

Sfântul David a primit și darul de a izgoni demonii, de a lumina orbii și de a tămădui orice boală.

În prezent, moaștele sale se află în Mănăstirea Sfintei Teodora din centrul orașului Tesalonic.

Sf. Cuv. Samson, primitorul de străini – 27 iunie

Sfântul Samson (secolele V-VI) a beneficiat de o educație aleasă în diverse domenii, printre care și medicina. A arătat o predilecție către această știință, deoarece avea compasiune pentru cei suferinzi. Îi primea pe bolnavi în propria casă și le cumpăra medicamente.

Văzând milostivirea sa, Dumnezeu i-a dat darul tămăduirilor. Sfântul a ținut ascunsă această harismă, prefăcându-se că își tămăduiește pacienții cu ajutorul ierburilor.

După ce părinții săi au murit, și-a folosit averea pentru a-i ajuta pe străini, pe săraci și pe bolnavi, ajungând cel mai sărac om din cetate. Faptele sale bune au fost dublate de nevoințe duhovnicești, fiind hirotonit preot.

L-a tămăduit pe Împăratul Justinian de o boală căreia niciun doctor nu-i găsea rezolvare, dar a refuzat orice răsplată pentru sine. În schimb, l-a convins pe împărat să ridice un spital (xenon), cu spații pentru primirea călătorilor.

Sfântul Samson a trecut la Domnul la o vârstă înaintată, iar moaștele sale au fost așezate în Biserica Sfântului Mochie din Constantinopol.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel – 29 iunie

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt cunoscuți mai ales pentru propovăduirea Evangheliei și mărturisirea lui Hristos în fața păgânilor. Dar ei au dus mai departe și vindecările începute de Mântuitorul în lucrarea Sa.

Sfântul Petru, cel mai vârstnic dintre cei 12 Apostoli, a întemeiat biserici, a învățat, a întărit credința, a scris cele două epistole din Noul Testament. A îndurat moarte de mucenic în vremea prigoanei lui Nero, pe colina Vaticanului.

Sfântul Pavel a fost bărbat învățat, rabin în religia evreilor, care înainte de convertirea sa minunată, îi prigonea pe creștini. După descoperirea lui Dumnezeu pe drumul Damascului, a devenit „Apostolul neamurilor”, deoarece el a vestit cel mai mult pe Hristos printre popoarele păgâne.

A fost martirizat în aceeași zi cu Sf. Ap. Petru, la marginea Romei.

În Faptele Apostolilor sunt menționate numeroase vindecări ale celor doi apostoli. Dintre acestea amintim că Sf. Petru a vindecat un olog (Fapte 3:2-9), un paralitic (Fapte 9:33-34), a înviat-o pe Tavita (Fapte 9:36-41). Sfântul Pavel a vindecat doar prin cuvânt un alt olog care nu mersese niciodată (Fapte 14:8-10), a vindecat mulțimi de oameni și a izgonit demoni prin haine purtate de el (Fapte 19:11-12) și l-a vindecat pe tatăl lui Publius de friguri punându-și mâinile peste el (Fapte 28:8).