Cuvânt transmis credincioșilor la începutul Postului Nașterii Domnului de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioanichie Popescu

Postul Nașterii Domnului, rânduit de Biserică încă din veacurile IV-V, este o binecuvântată vreme de pregătire sufletească, de pocăință și de apropiere de Dumnezeu. Este timpul în care suntem chemați să ne cercetăm inimile, să ne curățim gândurile prin rugăciune și să ne împodobim sufletele cu milostenie, dragoste și fapte bune. Chiar dacă nu are asprimea Postului Mare, acest post rămâne o lucrare sfântă de înnoire lăuntrică, prin care ne pregătim să-L întâmpinăm pe Hristos, Cel ce vine în lume pentru mântuirea noastră.

Postul Crăciunului este o călătorie spre Betleemul inimii noastre. Suntem chemați să pregătim înlăuntrul nostru o peșteră curată și o iesle primitoare, în care Hristos să Se poată sălășlui. Biserica ne trezește sufletele prin cuvintele pline de lumină ale Catavasiilor: „Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă!” Această chemare ne amintește că Dumnezeu Se coboară la noi pentru a ne ridica spre Împărăția Sa.

În această perioadă suntem chemați să devenim temple vii ale Duhului Sfânt, lăcașuri curate și sfințite pentru primirea Domnului. Prima mare sărbătoare a postului, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, ne descoperă tocmai această taină a pregătirii. Fecioara Maria intră în templu, devenind ea însăși „biserică sfințită și rai cuvântător”, pregătită să-L poarte în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Privind la smerenia și curăția ei, să ne străduim și noi să pregătim, prin rugăciune și sfințirea vieții, Betleemul cel tainic al sufletelor noastre.

Așadar, Postul Nașterii Domnului este vremea curățirii trupului și a sufletului, a sfințirii gândurilor și a înnoirii inimii. Prin pocăință, Spovedanie și Împărtășanie, prin citirea Sfintelor Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți, prin trezvie, blândețe și dragoste față de aproapele, ne apropiem de Dumnezeu și ne pregătim să-L primim cu vrednicie pe Pruncul Iisus.

Să-L rugăm pe Hristos-Domnul să facă din inimile noastre un Betleem plin de pace, în care să Se poată sălășlui, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Să ne ajute să trăim acest post nu ca pe o înlănțuire de opreliști, ci ca pe un timp al creșterii și al dărniciei, al apropierii de Dumnezeu și de oameni.

Vă port pe toți în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și vă încredințez milei Sale celei nemărginite. Pentru toți cei care trăiesc în pocăință, în nădejdea iertării și în dorul Învierii, cer de la Domnul întărire, luminare și mântuire.

Să nu vă pierdeți curajul. Dumnezeu este mai mare decât neputințele noastre. Dacă ne smerim și ne întoarcem la El, El ne primește. Postul care vine să ne fie scară către cer, iar Judecata – nu osândă, ci întâlnire cu Hristos Cel milostiv.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos să vă întărească, să vă păzească în pace și să vă dăruiască tuturor bucuria mântuirii.

Cu smerită rugăciune și binecuvântare,
Arhim. Ioanichie Popescu, Sfânta Mănăstire Surpatele