Istoria este surprinzătoare. În inima Europei Centrale, acolo unde Munții Beskizi se întind de-a lungul graniței dintre Polonia, Cehia și Slovacia, trăiește o comunitate cu o istorie fascinantă, adesea ignorată în lucrările de sinteză. Valahii din Silezia — ”Wałasi cieszyńscy” sau ”Těšínští Valaši” — sunt rezultatul unei sinteze culturale aparte, născute din întâlnirea dintre păstorii (ciobanii) veniți din spațiul românesc și populația slavă locală. Povestea lor este una a adaptării, a privilegiilor juridice și a păstrării unei identități care, deși s-a pierdut treptat la nivel lingvistic și religios, continuă să se regăsească în peisaj, în toponimie și în tradiții. Azi valahii din Beskizi sunt o minoritate etnofolclorică.
Povestea valahilor din Silezia începe între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, când comunități de păstori din Transilvania și Maramureș au pornit într-o lungă transhumanță de-a lungul arcului carpatic. Drumul lor spre nord-vest i-a purtat prin Carpații Păduroși, Slovacia și Moravia, până în zonele deluroase și montane ale Sileziei. Unii istorici vorbesc chiar de autohtonitatea lor dintr triburile carpo-dacice romanizate în timp îndelungat. Documentele istorice îi menționează explicit începând cu anul 1479 și le recunosc priceperea în creșterea oilor, defrișarea pădurilor și prelucrarea lânii. Acești nou-veniți nu au fost simpli coloniști, ci purtători ai unui sistem juridic și fiscal privilegiat, cunoscut sub numele de Ius Valachicum („dreptul valah”). Spre deosebire de iobagii de la câmpie, valahii se bucurau de o autonomie comunitară considerabilă și erau conduși de un cneaz. Obligațiile lor nu constau în muncă agricolă, ci în plata dărilor în produse pastorale — brânză, piei și postav — și în paza granițelor montane. Pentru apărare, erau instruiți să lupte călare și erau înarmați cu arcuri și săgeți. S-au folosit valahii și pentru funcția de apărători ai graniților – grănicieri.
De-a lungul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, prin căsătorii mixte și prin contactul permanent cu populațiile locale, valahii au renunțat treptat la vechea limbă română și au adoptat dialectele slave din zonă, silezian și ceh. Cu toate acestea, au lăsat în urmă o veritabilă „fosilă” lingvistică. Treptat au pierdut religia ortodoxă și au devenit catolici sau protestanți. Zeci de cuvinte de origine românească — sălaș, brânză, jintiță, vatră, cheag, măgură sau groapă (în forma locală grapa) — se păstrează și astăzi în vocabularul pastoral și în denumirile unor vârfuri din Munții Beskizi. Ele amintesc de prezența și moștenirea comunităților valahe. Astăzi, această moștenire nu este păstrată doar în biblioteci, ci se regăsește într-un adevărat „muzeu viu”, întins de-a lungul unor regiuni ceho-slovace și poloneze aflate de o parte și de alta a granițelor politice. O călătorie de trei-patru zile prin zonă oferă o incursiune în istoria și cultura locului. Așa cum am făcut eu acum câțiva ani.
În Cehia, la Rožnov pod Radhoštěm, se află un sanctuar valah în aer liber ”Valašské muzeum v přírodě” (Muzeul Valah în aer liber), o destinație de neratat pentru fiecare român. Uimitor cum „Orășelul de Lemn” și „Satul Valah” recreează în acest spațiu muzeal atmosfera vieții pastorale de odinioară, cu mori de apă funcționale și case tradiționale. Muzeul este prezentat drept cel mai mare și mai vechi muzeu de acest tip din Europa Centrală. La poalele Munților Beskydy din Cehia, în pitoreasca regiune istorică a Valahiei Morave, acest muzeu le oferă vizitatorilor o incursiune autentică în viața rurală a valahilor din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Povestea muzeului a început din pasiunea și viziunea fraților Alois și Bohumír Jaroněk, cu origini valahe. Inspirați de celebrul muzeu ”Skansen” din Stockholm, cei doi și-au propus să salveze de la dispariție arhitectura tradițională din lemn și meșteșugurile specifice zonei. Eforturile lor au prins contur în iulie 1925, când porțile muzeului s-au deschis oficial pentru public, cu ocazia marelui festival folcloric „Anul Valah”. De-a lungul deceniilor, domeniul s-a dezvoltat continuu, ajungând astăzi să acopere o suprafață totală de aproape 80 de hectare. Acest teritoriu vast cuprinde nu doar clădiri, ci și pășuni, livezi și terenuri agricole lucrate prin metode tradiționale. Zona principală destinată vizitatorilor se întinde pe aproximativ 40 de hectare, iar muzeul continuă să crească, pregătind extinderea circuitului turistic cu un nou areal montan, ”Kolibiska”, care va adăuga încă 15–17 hectare. Ceea ce face ca ”Muzeul Valahilor în aer liber” să fie cu adevărat special, fiind conceptul de „muzeu viu”. Aici, cele peste 100 de construcții autentice din lemn — de la simple case țărănești și stâne până la biserici, ateliere și instalații tehnice — nu sunt doar exponate statice. Pe aleile muzeului, meșteșugarii populari își demonstrează îndemânarea, animalele domestice pasc liniștite pe coline, iar evenimentele folclorice recreează atmosfera vibrantă a satului de odinioară. Parcă ești pe coamele Făgărașilor ca turist român.
Complexul este structurat în patru secțiuni distincte, fiecare având propriul farmec și rol în ilustrarea vieții tradiționale: Orășelul de Lemn (Dřevěné městečko) este nucleul istoric al muzeului, inaugurat chiar în 1925. Această zonă reproduce cu fidelitate centrul unui mic târg valah (românesc) și reunește clădiri emblematice, precum vechea primărie, o biserică de lemn deosebită și cimitirul memorial „Valašský Slavín”, locul de odihnă al unor personalități marcante ale culturii locale, apoi Satul Valah (Valašská dědina) este cea mai întinsă secțiune a complexului. Pe colinele înverzite sunt grupate peste 70 de gospodării tradiționale, fântâni, grădini și stâne. Aici, vizitatorii pot observa în detaliu viața cotidiană de la țară, în care creșterea oilor și cultivarea plantelor autohtone completează peisajul arhitectural. Tototdată, Valea Morilor (Mlýnská dolina) este o adevărată bijuterie a ingineriei populare. Această zonă găzduiește un ansamblu tehnic funcțional, pus în mișcare exclusiv de forța apei. Vizitatorii pot urmări în acțiune o moară de făină, un gater (joagăr) pentru tăiat lemne, o piuă pentru prelucrarea lânii și o fierărie tradițională. În acest loc un valah local ne-a cântat la fluier o doină străveche românească.
Vizita poate continua la ”Pustevny”, care este faimoasă pentru arhitectura sa spectaculoasă. Aici se află celebrele cabane din lemn ”Libušín” și ”Maměnka”, proiectate în stilul Art Nouveau popular de renumitul arhitect Dušan Jurkovič. Ele îmbină motivele folclorice slave cu eleganța începutului de secol XX. Printr-o îmbinare armonioasă între natură, istorie și tradiție vie, ”Muzeul Valah în aer liber” din Rožnov pod Radhoštěm rămâne un reper cultural esențial pentru oricine dorește să descopere sufletul și patrimoniul Europei Centrale. Acest ”sanctuar valah” este prezentat drept cel mai mare muzeu al satului românesc din lume. Spre comparație, Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, cunoscut popular drept Muzeul Satului din Cluj-Napoca, are în prezent o suprafață de aproximativ 15–16 hectare, iar Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București are o suprafață de aproximativ 14 hectare. Am vizitat acest muzeu acum patru ani și m-am simțit, din punct de vedere cultural, ca acasă, în frumoșii mei Munți Apuseni. Asemănarea peisajului și, mai ales, a tradițiilor etno-folclorice este izbitoare. Pentru a descoperi îndeaproape moștenirea specifică a valahilor din Silezia (Wałasi cieszyńscy) și a goralilor din regiune, merită vizitate instituțiile culturale din orașele istorice ale zonei. Se mai poate vizita Muzeum Śląska Cieszyńskiego (Cieszyn), fondat în 1802, unul dintre cele mai vechi muzee publice din Europa Centrală. Secția de etnografie deține o colecție valoroasă de costume populare din Silezia (strój cieszyński), bijuterii din argint filigranat — orpanty și centuri —, precum și documente despre istoria Ducatului de Cieszyn. Muzeum Beskidzkie im. Andrzeja Podżorskiego (Wisła) este găzduit într-un fost han din secolul al XVIII-lea și documentează viața pastorală din Munții Beskizi Silezieni. Include o enclavă a arhitecturii din lemn (Enklawa Budownictwa Drewnianego), cu o colibă pastorală, o fierărie și o stupină tradițională, precum și unelte folosite la prelucrarea lânii și la prepararea brânzeturilor. Mai putem vizita „Parcul etnografic” din Ustroń și muzeul din Istebna. În satul Istebna, aflat în apropierea punctului unde se întâlnesc granițele Poloniei, Cehiei și Slovaciei, se găsește Kurna Chata Kawuloka — o casă-muzeu din lemn, datând din 1863, cu vatră deschisă și fără coș de fum. Aici au loc demonstrații de muzică pastorală, cu cimpoaie (gajdy) și fluiere carpatice.
De asemenea, în Slovacia se află ”Múzeum kysuckej dediny – Vychylovka”. La câțiva kilometri sud de granița cu regiunea Cieszyn Silesia, în regiunea Kysuce, se găsește acest muzeu în aer liber, în comuna Nová Bystrica — Vychylovka. Regiunea a fost străbătută de valuri de migranți valahi în drumul lor spre Silezia, începând cu secolele al XIV-lea și al XV-lea. Aici poți descoperi arhitectură pastorală și gospodării de culme (kopanice). Muzeul reunește 34 de construcții tradiționale din lemn, salvate din sate inundate în urma construirii unui baraj. Acestea ilustrează modul de viață al păstorilor montani valahi și al celor care defrișau pădurile în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Prin muzeul în aer liber trece o cale ferată forestieră cu ecartament îngust, celebra „mocăniță” românească, dotată cu un sistem unic de întoarcere în zigzag (úvraťová železnica). În trecut, aceasta era folosită pentru transportul lemnului din Munții Beskizi. Pentru cei care doresc să descopere îndeaproape aceste locuri, sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august sunt perioade potrivite pentru o vizită. Atunci are loc ”Săptămâna Culturii Beskidiene”, unul dintre cele mai mari festivaluri de folclor din Polonia, care transformă orașe precum Wisła, Szczyrk și Żywiec în scene deschise publicului. În Cehia, Rožnovské slavnosti oferă ocazia de a vedea dansuri precum odzemek și de a urmări ritualuri de nuntă valahe.
Trebuie să știți că o vizită în Beskizi nu este doar o escapadă turistică, ci și o lecție istorică despre reziliența culturală și adaptabilitatea păstorilor români, cunoscuți sub exonimul „valahi” sau „gorali” începând cu secolul al XVI-lea. În satele de munte, printre preparate precum ”bryndzové halušky” — găluște cu brânză — și conversații cu meșteșugarii locali, călătorul descoperă că valahii din Silezia nu sunt un capitol închis al istoriei. Este o minoritate mândră de originea românească. Moștenirea lor continuă să fie o punte între trecutul arhaic al Carpaților și prezentul european. Ca român, te simți ca acasă în munții din Silezia, unde te așteaptă cel mai mare parc etnografic românesc în aer liber din Moravia cehă.
Ionuț Țene

Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:

