Dughinismul – considerată sectă satanică de Biserica Ortodoxă a Rusiei. Lămuriri şi puneri la punct într-o polemică întretinută superficial

Mircea Platon: Istorii cu natafleti (facebook)

Cei de la ILD sunt din ce in ce mai comici. De ani de zile, un Alexandru Racu, de pilda, si cei de la Cuvantul ortodox, de exemplu, scriu ca Dughin nu e Ortodox si ca, prin urmare, nu au nimic in comun cu “dughinismul”. De ani de zile, natafletii de la ILD amesteca dughinismul cu Ortodoxia pentru a putea “trage” mai bine in dusmanul de clasa si acuza de “dughinism” pe orice Ortodox care nu impartaseste crezul micii lor secte de halucinati, crez conform caruia inchinatul la trinitatea capitalism/neoconi americani/neoconi basisti ne va duce direct in rai.

Iata ca acum, fixati pe combaterea dughinismului – pentru a carui popularizare au facut in Romania mai mult decat oricine, de vreme ce, fara campaniile lor sustinute de vanatoare de “dughinisti“, romanii nu ar fi avut ocazia sa auda prea multe despre Dughin -, scot la lumina un document prin care Biserica Ortodoxa Rusa condamna dughinismul ca eretic inca din 2002 (http://inliniedreapta.net/biserica-ortodoxa-rusa-in-2002-d…/). Nu pot decat sa ridic din umeri si sa spun: Duh! We told you so! Ortodoxia si dughinismul nu au nimic in comun. Doar ei, cei de la ILD, s-au incapatanat sa le confunde, de dragul infierarii inamicului.

In mod normal, de vreme ce au luat si ei, in sfarsit!, act de diferentele dintre dughinism si Ortodoxie, ar trebui sa inceteze cu amestecul borcanelor. Nu cred insa ca o vor face, pentru ca prostia nu le e depasita decat de rea-credinta. Si viceversa.

Alexandru Racu (facebook):

Tocmai ce mă pregăteam să spun că, din moment ce În Linie Dreaptă ne-a lămurit cum stă treaba cu Dughin, poate că ar fi timpul ca Tismăneanu să renunțe la formulări imbecile de gen “Dughin, ideologoul ortodox al lui Putin” iar mie să mi se retragă eticheta de dughinist pe care tot ciracii lui Volodea de la ÎLD mi-au aplicat-o. Adică, din moment ce eu declar că sunt ortodox iar sinodul BORU declară că Dughin nu e, ar trebui să arate cei de la ÎLD unde anume am exprimat eu idei care să aibă vreo tangență cu cele pentru care este incriminat Dughin. Sau unde anume a exprimat Mircea Platon astfel de idei. Asta deoarece văd că un comentator, pe nume Karl Sparks, reacționează la publicarea materialului de pe ÎLD în felul următor: “excelent grupaj, era nevoie ca sa stim despre ce vorbim. ma gandesc ca mircea platon, hurduzeu, puric si ilie badescu mai au de dat explicatii”. După părerea mea, ținând cont de faptul că “învăţătura religioasă a lui Al. Dughin este orientată, spre deosebire de învăţăturile religioase tradiţionale, spre pătura socială a elitei (…) iar aceasta plasează respectiva credinţă religioasă în rangul unei ideologii mistico-oculte”,cred că nu Mircea Platon, ci mai degrabă alții, situați de partea bună/atlantistă a istoriei, ar avea de dat explicații.

Nota noastra:

Dughin nu doar ca nu are nimic de-a face cu ortodoxia, dar nici macar cu panslavistii entuziasti precum Dostoievski. Intr-una din primele postari in care incercam sa dibuim ce este cu noua oratanie geopolitica a Uniunii Eurasiatice (2011), aratam ca Dughin este promotorul unui imperialism rusesc, a unui expansionism politic, deci constrangator, manipuland idei dostoievskiene. Spre deosebire de ideolog, scriitorul rus visa, insa, la o Rusie altruista:

[…] Dughin preia multe observatii ale lui Dostoievski despre menirea Imperiului Tarist de a crea o zona de “fratietate” in Estul Europei si Balcani, pornind de la elementul de unitate dat de ortodoxie. Dostoievski vedea insa mult mai departe de atat, crezand ca Rusia poate avea rolul mesianic de a rosti acel “ultim cuvant” omenirii zbuciumate si framantate, cuvantul Evangheliei. Tot el considera ca Rusia trebuie, in virtutea acestui rol mesianic, sa cucereasca Imperiul Otoman si orasul Constantinopol.

Din toate aceste viziuni ale lui Dostoievski, Rusia putiniana a preluat doar ideile de exercitare a unei influente imperialiste asupra zonelor mentionate. In mod cert, Europa de Est, Balcanii, Constantinopolul si Turcia sunt si acum zone de interes strategic pentru imperiul de la rasarit. Problema Rusiei este ca motivatiile sunt cu totul opuse celor cerute de Dostoievski – care respingea ideea unei uniuni politice fortate in zona. De aceea, imperiul de la rasarit nici nu poate dainui, cel putin in forma aceasta, pentru ca picioarele – fundatiile sale, motivatiile primare – sunt de lut. Pana la urma, tot ceea ce pare ca doreste Rusia lui Putin este doar un loc de onoare intr-o noua ordine mondiala, in care sa ii fie recunoscuta influenta si marirea.

Principala slabiciune a visului eurasiatic este tocmai ideologia eteroclita care ii sta in spate precum si liderul care o promoveaza pe agenda politica – Vladimir Putin, reprezentantul structurilor de putere sovietica nationaliste.

Daca ar fi ca Rusia sa joace un rol mesianic, nu o va putea face decat urmand visul profetic al lui Dostoievski, renuntand adica la pretentiile unioniste politice, la imperialism, la scopul de a ocupa un loc intre marile puteri ale lumii si dand lumii doar marturia Evangheliei. Ca acest lucru sa se intample este nevoie de un lucru mai profund, mai sincer si total in raspar cu gandurile lumesti despre putere: CAINTA.

Mai apoi si mai aproape de noi (2013), intr-o postare despre operatiunile de PR de seducere desfasurate in Moldova, mentionam, in treacat ce-i drept, despre filiatia ocultista a lui Dughin, mare admirator al lui Parvulescu:

Alexandr Dughin, ideologul Eurasiei, geopolitician cu teorii obscure, zis ucenic al ocultistului român Jean Parvulesco (asta apropo de originile ”ortodoxe” ale viziunilor sale), a participat la un adevarat desant mediatic in Republica Moldova, in paralel cu desantul semi-armat al Transnistriei cauzat de apropierea datei in care tara vecina ar putea fi inclusa intr-un proiect mai clar de integrare in UE.

Pentru ca atunci nu am intrat in detalii, considerand evidenta bizareria personajului, redam aici din sursa originala amestecul eclectic si toxic de… orice cu orice, un verbiaj in care national-bolsevismul e una cu zeul hindus Shiva si salveaza lumea. Ca sa fie cercul (circul?) inchis, cei doi, discipol si ucenic, se inchina unei misterioase figuri feminine numita Licorne Mordore. O fi nevasta lu’ Mordor? 🙂 (ca tot am avut pe site o controversa legata de “Stapanul inelelor”).

Shiva cel roşu-brun

În timpul uneia dintre discuţiile noastre, când eu explicam înţelesul termenului „ai noştri” în terminologia politică rusească, Parvulescu, iluminat, mi-a arătat un roman din perioada sa de început (în anii ‘70) unde a folosit providenţial acelaşi termen într-o manieră uimitor de asemănătoare. „Ai noştri” [Dughin face referire la Nashi – organizatie de tineret pro-Putin paramiliatara – n.n.] pentru el erau membrii „Conspiraţiei Fiinţei”, reţea secretă de agenţi de influenţă, care sunt uniţi printr-un scop comun ocult dincolo de dezacordurile politice şi care rezistă civilizaţiei cosmopolite şi profane stabilită pe pe planetă. Mai mult decât atât, prietenii mei italieni mi-au trimis o copie a articolului lui Parvulescu de la sfârşitul anilor 60, în care vorbea despre „eurasianism”, proiectul geopolitic al Blocului Continental, despre necesitatea alianţei Ruso-Germane (reanimarea pactului Ribbentrop-Molotov), şi chiar despre necesitatea reapropierii dintre roşii şi cei bruni într-un front unit, revoluţionar, antimondialist! Ce ciudat că textele acestui om fascinant – populare doar ca lucrări literare şi provocând un zâmbet condescendent tradiţionaliştilor „academici” – cu o clarviziune aproape profetică, descriu cu un avertisment, ce devine fapt politic abia în ultimii ani, departe de Europa, în Rusia… Toate acestea sugerează meditații profunde privind adevărata natură a geniului literar.

De fapt, cine esti tu Domnule Parvulescu, commodore Altavilla?

Oricine ar fi Jean Pârvulescu, este fără îndoială „roşu-brun” (n.t.: “natbol”, național-bolșevic – roșu-brun este culoarea național-bolșevismului), fie și numai fiindcă simpatiile sale merg către o misterioasă figură feminină, numită de anumite societăţi secrete reale „Unicornul roşu-brun”, Licorne Mordore. Dar trebuie subliniat faptul că cuvântul franţuzesc „mordore” înseamnă, mai precis “roşu-brun cu auriu sau cu tentă aurie”. Dincolo de termenul dispreţuitor şi peiorativ „roşu-brun”,care a fost mult timp folosit pentru a eticheta cele mai interesante forţe politice din Rusia, există o nuanță regală a acestei culori – ca o încoronare escatologică finală cu Aurul Alchimic al marii Revoluţii Eurasiene continentale, pe care o pregătesc și o implementează „ai noștri”, agenții deplin conspirați sau vizibili ai „Ființei”.Dar și un alt personaj al tradiţiei sacre mai este reprezentat de această culoare. Vorbim despre zeul hindus Shiva, liturgic numit “cel roşu-brun” şi „înspăimântător”. Personalitatea acestui zeu este apropiată de elementul nostru cel roşu-brun.

Da, acest element este înspăimântător şi devastator în manifestarea sa exterioară. Dar este exact Shiva cel terifiant, roşu-brun, care serveşte ca protector al misterului Eternităţii, deschizând în perfecţiunea sa momentul Sfârşitului Timpului, negând cu aparenţa sa teribilă începutul „Erei Aquarius”. Shiva cel roşu-maron – este gardianul tradiţiei Iubirii sacre, Tantra. Aceasta este tantra căreia Jean Parvulescu îi dedică una din primele sale cărţi, „Coroana milostivă a Tantrei”.

Agenţii Continentului intern s-au trezit. Deja apare pe cerul nocturn al civilizaţiei noastre dezgustătoare o Stea magică vestind apropiata transformare a Internului în Extern. Aceasta – este Steaua unui Imperiu Invizibil, Imperiul lui Jean Parvulescu.

Aleksandr Dughin, Moscova, 20 august 1998

Convingator, nu? Ortodox get-beget. Dar nu doar ortodox, ci chiar si geopolitician, nu? Oare care autor serios l-ar cita pe Dughin intr-o analiza geopolitica factuala despre situatia din zona? Ah, ca il poate folosi pentru a ilustra narativele folosite de imperii, asta e cu totul altceva (dughinismul insa nu e printre principalele narative ale Rusiei). Pana la urma, nu e deloc clar care este rolul real al lui Dughin in sistemul de putere putinian. Ipoteza cea mai probabila este ca serveste pe post de propagandist, nu pe post de sfatuitor pentru agenda de actiuni si reactiuni a lui Putin. De altfel, el e implicat in actiunile de “coagulare” a fortelor de dreapta fascistoida din Europa – se putea citi despre acest lucru in reportajul semnat de Dani Rockhoff si preluat si de noi AICI. In acest material se puteau gasi o serie de oameni politici si nu numai, europeni interesati de o colaborare cu Rusia prin Dughin. Se stia, asadar, inca din iunie 2014, cine se afla pe “lista lui Dughin”, si asta nu prin niscai hackerisme, ci prin documentare pe baza de surse deschise si evenimente publice.

Asadar Dughin, la fel de geopolitician ca Tolkien si la fel de ortodox ca Parvulesco Tantrei milostive, insa cu un rol real de veleitar al aparatului de propaganda putinista, a devenit la fel de necesar propagandei neoliberale, a statilor de drept totalitari din Romania ca Rasputin altadata bolsevicilor. Este figura perfecta pentru a ramane in regiunea spaimelor tenebroase, cvasi-”mistice”, deci irationale, de o “zona” necunoscuta, abisul care prinde viata si vine sa ne inghita ca o gaura neagra a istoriei. E mai profitabil pentru propaganda sa manipuleze frica decat sa se adreseze calculului rational sau sa caute consensul prin deliberare. Dughin e necesar acestei propagane pentru ca, de fapt, agentii neoliberalismului romanesc functioneaza tot pe baza de mituri fabricate. Unul din ele e insusi Dughin, al carui rol real este amplificat si exagerat in mod intentionat pentru a pune sub umbra lui rasputiniana tot ce inseamna opinie critica, alternativa, ortodoxa. In acest sens s-a pronuntat foarte convingator si Ninel Ganea, citat de noi aici: CARE ESTE RELEVANTA REALA A LUI ALEXANDR DUGHIN? De ce propaganda euroatlantica are nevoie de mitul fals al IDEOLOGULUI ORTODOXIST “DIN UMBRA”?

Citeste mai mult pe: Cuvantul Ortodox