Cronica de Film: Cazul “Big Eyes”

Istoria artei e plina de tot felul de intamplari senzationale, care marcheaza locul unui artist sau al unei perioade, care arunca o lumina neobisnuita asupra fiintei umane. Un caz cu totul bizar surprinde marele regizor Tim Burton in filmul Big Eyes (2014). Este cazul pictoritei Margaret Keane, careia i se fura identitatea si arta chiar de catre sotul ei, Walter Keane. Ba se pare ca Walter s-a casatorit cu Margaret tocmai cu un asemenea scop straniu, diabolic, sa se dedubleze, sa ajung el insusi sa fie considerat artist, mare pictor. In realitate, el era un hot, un impostor. Se strecura printre pictori, cocheta cu pictura. Dar nu stia defel sa picteze. Cand o cunoaste pe Margaret, la un loc de vanzare de tablouri, el se da insa pictor de succes, fiindca ea isi vindea un portret cu un dolar, iar el cu 30 de dolari, adica niste tablouri furate, pe care le semna cu numele lui. Si spunea ca sunt tablouri pe care le-a pictat la Paris, fiindca reprezentau peisaje parisiene.

Chiar si dupa ce este descoperit si demascat, el sustine pana la moarte ca este artist, ca a terminat Belle Arte la Berlin etc. Walter reprezinta cazul unui paranoic special, fiindca aceasta dedublare se petrece treptat, timp de zece ani, de la bisnitarul obisnuit si mare amorez la familist si la implicarea in arta si mass-media, desfasurand un complex de relatii dubioase si de musamalizari. Scopul principal ar fi banul, sa castige bani, fiindca si el, si Margaret erau saraci. Margaret observa aceasta schimbare a lui, dar tace, fiindca si ea voia sa scape de saracie, mai ales ca are si o fetita de crescut de la prima casatorie. Deci initial ea se complace acestei situatii. Cand un italian bogat, care privea tablourile in holul unui restaurant, o intreaba daca ea le-a pictat, Margaret sovaie, atunci Walter sare cu gura si spune ca el e pictorul. Si ea nu-l contrazice. Asa se creeaza rolul ei de victima.
Apoi, cand Walter incepe sa capete faima de artist genial, o inchide pe ea intr-o camera, o izoleaza de ochii lumii si vinde tablourile pe care ea le picteaza in secret. Totul pare neverosimil, dar acest fapt s-a intamplat cu adevarat. Fiica lui Margaret si o buna prietena a ei banuiesc ceva, dar Walter reactioneaza prompt, le alunga si isi apara falsa identitate.

Marile opera de arta, in special cele narative, se bazeaza pe aceasta cheie, a schimbarii de identitate. Iar roluruiole cele mai mari s-au creat pe astfel de personaje. Se numesc roluri de transformare, ideale pentru marii actori. Si Christoph Waltz reuseste un astfel de rol, performanta de a se dedubla, de a trece de la faza unui barbat simpatic la un monstru, care sfarseste prin a fi propriul sau fals judecator. In sala de judecata, el joaca un dublu rol, si pe al avocatului acuzarii, si pe cel al acuzatului. Aceasta dubla ipostaza ii lasa pe toti perplecsi. Nu se poate ca un astfel de talent sa nu fie artist!?
Ce este neobisnuit in picturile lui… Walter? Ochii personajelor. Ochii sunt fereastra sufletului, spune Margaret. Ei sunt oglinda care exprima misterul unui om. Iata de ce ea picteaza numai personaje cu ochii mari, ca niste pesteri, ochi abisali. La un moment dat, Margaret intra intr-un supermarket si toata lumea are ochii mari, ca in tablourile ei. Caserita, vanzatoarele, cumparatoarele, toti o privesc cu ochii cascati, intrebatori. Ca in expresia: “casca ochii ca cepele”. Atunci ea realizeaza ca Walter ii vanduse tablourile, arta ei capatase notorietate, iar ochii mari devenisera o moda. Oamenii purtau pe chip aceste sfere ce faceau din ei niste personaje extraterestre.

Interesant ca in realitate Tim Burton a fost unul dintre clentii constanti ai pictoritei Margaret Keane. Si a dorit mult sa faca acest film, iar dificultatea a venit cu Amy Adams, care nu stia sa picteze. Si timp de patru ani, ea a primit lectii chiar de la Margaret Keane, cea reala, de la pictorita propriu-zisa, care inca traieste (n. 1927). Alegerea lui Burton s-a datorat asemanarii izbitoare dintre actrita si pictorita.
Insa Big Eyes este o mare surpriza pentru admiratorii lui Tim Burton, specializat in filmul fantastic si suprarealist. Aici insa, Tim Burton e de nerecunoscut, fiindca s-a indepartat de genul fantastic, care l-a consacrat, si a realizat un film biografic despre Margaret Keane, pictorita americana, comparata cu Georgia O’Keeffe, ce s-a bucurat de un fenomenal succes in anii ’50, cand portretele ei, scoase în evidenta de ochii supradimensionati, erau extrem de populare. Insasi Amy Adams isi joaca personajul intr-o stare de continua perpelxitate, desi ea este Artista, care, prin definitie, intruchipeaza inocenta, dovada ca tablourile pe care le picteaza reprezinta in general copii, animale si pasari. Iar fiica ei este un astfel de copil mirat, fiind de fapt modelul multor panze.

Si un mare tablou, in care exista un fel de cruciada a copiilor, va declansa scandalul, fiindca directorul de la „New York Times” declara ca e un kitsch. Si atunci Walter, la un banchet, vrea sa-i scoata ochii cu o furculita. Walter s-a simtit jignit, fiindca el se considera autorul lucrarii. Si tot ceea ce picta Margaret, el vindea sub numele lui. Iar socul se petrece cand ea descopera ca tablourile „lui” parisiene erau pictate de un anume „S. Cenic”, nume pe care il descopera razuind semnatura lui Walter Keane din colturile tablourilor furate.

Cu ajutorul a doua misionare de la o secta religioasa, care o invata ce sa faca, Margaret va divulga adevarul la un post de radio, apoi va incepe o lunga batalie legala pentru a-si putea semna lucrarile cu propriul nume, iscand unul dintre cele mai faimoase procese din justitia americana. Numai Brancusi a mai declansat asa ceva, atunci cand s-a judecat cu vama newyorkeza timp de doi ani pentru a dovedi ca lucrarile trimise unor americani, care le cumparasera din atelierul sau parisian, nu sunt piese industriale, ci opere de arta originale, realizate cu mana lui.

Momentul culminant al procesului din cazul „Big Eyes” este atunci cand judecatorul declanseaza faza problelor, adica ii pune pe Margaret si Walter sa picteze. Li se aduc sevalete si, fata in fata, incep sa dea proba. Dar timpul trece si, dupa o ora, Walter nu ajunge sa traga o linie, spunand ca asteapta muza, apoi ca nu poate sa picteze, fiindca are o paralizie a bratului. In timp ce Margaret reuseste sa termine un portret in stilul ei propriu, care a facut-o celebra.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York