Coney Island: Blue Moon

Americanii pot fi definiti cel mai bine ca poporul care sta cu fata spre comos, ca oamenii ce-i mai interesati de univers, de ceea ce se intampla in spatiile interstelare, de ceea ce se va intampla in viitor cu omul, cu pamantul. Acest lucru este chiar o obsesie. Dovada numeroasele filme SF, fara nici o concurenta in lume. Concutenta are loc numai in productia hollywoodiana. Din evenimentele care au legatura cu pamantul, americani fac adevarate sarbatori. Interesul este total. Despre Pluto, planeta recent filmata de sonda New Horizons, mass-media americana a facut un permanent spectacol, care continua si nu se stie cat va tine. La fel, cand a fost Supermoon, milioane de americani au fost invitati sa priveasca fenomenul, intampinat cu focuri de artificii. Iar recent, in ultima zi a lunii iulie, la fel, curiozitatea s-a indreptat spre Luna Plina, numita acum Blue Moon, care a aparut pentru a doua oara in aceeasi luna (prima oar ape 2 iulie).

M-am dus sa vad evenimentul la Coney Island, considerata o statiune a New York-ului, plaja cea mai populata a marelui oras. E un loc fantastic, care concureaza Disneyland. Mereu, cand vreau sa ma relaxez, sa particip la un adevarat carnaval, la un show uluitor de muzica si dans, cum nu vezi nici pe Broadway, aleg la Coney Island. Sigur, mai exista iesiri la ocean prin multe locuri, fiindca aici, pe orice cale ai lua-o, dai de apa, dai de ocean si sumedenia lui de golfuri.

Asa este Orchard Bay, aflat intr-o zona numai de paduri seculare, care se intind cu mult dincolo de Bronx, care leaga Pelham Bay Pak, un parc de trei ori mai mare decat Central Park, de Long Island, insula unor statiuni de lux, a vilelor si plajelor private, ale celor mai bogati oameni din America. E o adevarata aventura aici, parca ai pleca pe alta planeta, intr-o zona de vis, ca in Pandora din Avatar al lui James Camerun.

Dar de regula aleg Coney Island pentru ca ajung cel mai repede, direct cu metroul, iar acolo redescoper un spectacolul rarisim, o sarbatoare autentica a vietii. Viata, care insemana miscare, aici se manifesta plenar prin muzica si dans. Vedetele sunt oamenii de culoare, locuitorii cei mai numerosi ai zonei. Ei sunt comerciantii principali in timpul plajei, iar seara devin artizanii distractiilor pe originala faleza de lemn, de pe care se vede excelent panorama, pe de o parte, oceanul, de cealalta parte, Luna Park, toate draciile inventate de om ca sa creeze senzatii tari, in frunte cu Thunderbolt, fantastica masina cu care zbori pe un traseu in forma de labirint.

Insa unic aici, cum spuneam, este muzica si dansul pe scandura falezei. Se canta muzica live, cu zeci de solisti, dar si muzica transmisa la o puzderie de boxe mobile si se danseaza continuu. Mii de oameni danseaza. Evident, ei sunt antrenati de dansatori profesionisti, adica de negri, care fac un show de neinchipuit. Domina adolescentii si copiii. Ei sunt dansatori neintrecuti. Pe un pici de o schioapa, tatal lui l-a luat din carucior si l-a impins in ring, in iuresul oamenilor mari, “da din picioare, i-a zis, daca inveti sa dai bine din picioare, ai sa ajungi rege!”

De altfel, negrii s-au nascut vedete. Si fericiti. Sunt mereu cu zambetul pe fata. Iar tot ce fac, fac cu un talent native si o bucurie molipsitoare. Privesc frumoasele fete cand intra in apa. Orice om intra normal, avand o reactie la temperature apei, dar ele, instinctual, danseaza in ritmul valurilor! Aici exista o pepiniera de vedete formidabila. Mii de talente, la tot pasul, intr-o concurenta naturala. E un fenomen care nu se poate intalni in alta parte a lumii. Cine vrea sa vada ce inseamna muzica si dansul modern, e musai sa mearga nu pe Broadway, ci sa mearga intr-o seara la Coney Island. E fantezia totala in dezlantuire. Zeci de orchestra si trupe de dans te atrag irezistibil. Pe o distanta de un kilometru, vezi mii de oemeni dansand sau facandu-si fotografii altaturi de personaje de basm sau din filme ca Badman si Superman. Toate rasele de oameni danseaza in ritmul muzicii lui Michael Jackson, dar si a muzicii noi, pe care o canta non-stop diferiti solisti.

Formidabil, sa vezi dialogul dansant dintre negri si celelalte rase, cum ar fi chinezii. Cu o ambitie colosala, dansatorii chinezi intra in joc si danseaza la concurenta Break Dance, uluitorul dans al imponderabilitatii trupului uman. Chinezii aduc miscari din yoga si artele martiale, creeaza in jurul lui Jimmy, negrul de 200 de kilograme, care se misca inegalabil ca o o pantera, un ceremonial de miscari de ykebana.

Si toata aceasta splendoare este asistata de Luna. De Luna Plina. Numita din greseala, de catre un astronom, Blue Moon, luna nefiind defel albastra, ci galbena, cum o stim. Totul a inceput cu o priveliste cosmica. Luna a iesit parca din ocean, care deodata s-a luminat si a devenit albastru. Ea era luminoasa, galbena, apoi caramizie, dar atat de apropiata incat ai fi zis ca e vie, ca poti sa mergi pe apa si s-o atingi. Suprafata ei arata ca un pamant arat, plin de bulgari, pobabil de la conurile vulcanice sau craterele de impact. Si in fata ei, pe apa, a inceput un spectacol de ambarcatiuni, tot felul de vase, mari si mici, cu sau fara panze, au inceput sa-si aprinda luminile si sa danseze. Toata plaja era goala, pazita de politisti, ca privelistea de pe faleza sa fie total deschisa. Uimitor spectacol!

Luna Plina a scos apoi capul din ocean si in cateva minute s-a ridicat deasupra lui. E pentru prima oara cand am avut sentimental ca Luna e locuita sau ca-i invita pe oameni sa mearga acolo, sa danseze Break Dance si in poalele ei! E chiar de neinteles de ce Luna nu este inca locuita de om?! Si dansatorii de pe faleza s-au dezlantuit, parca voiau sa-i arate Lunii ce pot, sa inchine dansurile lor acestui fantastic satelit natural al pamntului, cantat in toate miturile popoarelor, fazele Lunii generand dezvoltarea limbilor, a calendarelor, a miturilor sau a artei. Si e suficient sa ne gandim la variatele ei nume: Luna, Selene, Artemis, Hecate. Da, Hecate, patroana tuturor vrajitoarelor, care apare numai pe Luna Plina, de aceea este identificata cu ea, poate ca acum este si patroana dansatorilor din Coney Island, fiindca ceea ce se poate vedea aici, tine de vraja, de arta vrajitoriei.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York