Condamnări ridicole în dosarul Microsoft! Morala: dacă furi pentru americani scapi foarte ușor

Foarte mulți prieteni și amici, precum și cititori, m-au abordat indignați ca să-mi spun părerea despre batjocura actului de justiție în cazul dosarului Microsoft. Nu doresc să intru în detaliile cazului super-mediatizat de presă, ci doar să extrag o morală și o concluzie din penibilele condamnări extrem de ușoare. Cu toții știm din presă că acum câțiva ani un boschetar mort de sete a furat în plină caniculă pe timp de vară un bax de apă plată să-și astâmpere setea el și copiii săi. Șeful de magazin l-a denunțat la poliție, iar brava noastră justiție l-a condamnat la trei ani de pușcărie cu executare. S-a mai mediatizat și cazul cu o bătrânică grațiată de Băsescu că își mutase un gard de la grădină cu un metru pe terenul vecinului, fapt pentru care a fost imediat înfierată de justiția populară cu vreo doi ani de pușcărie. Și totuși cum se explică că un grup infrațional condus de omul de afaceri Cocoș fură sau dau șpagă milioane de euro în cârdășie cu politicienii de vârf ai țări și primesc pedepse ridicole spre enervarea întregului popor român? Dumitru Nicolae a fost condamnat la un an şi jumătate de închisoare cu suspendare, Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaţiilor, a primit doi ani de detenţie, Dorin Cocoş doi ani de închisoare şi Gheorghe Ştefan a primit o pedeapsă de trei ani, decizia nefiind definitivă. Morala este evidentă. Acești afaceriști și demnitari din sub-colonia România au furat pentru o companie din metropolă, pentru Micorsoft din SUA, lucru nobil pentru coloniști. Din proces și anchetă nu a reieșit vina nici unui afacerist, angajat sau funcțioanr american al companiei Microsoft. Cocoș împărțea șpăgiile companiei Microsoft parcă căzute din cer?Nici acum nu se spune că banii îi primea de la cetățeni americani.

Justiția noastră care se pare că e doar o excrescență a intereselor americane, iar DNA pare o extensie a ambasadei SUA la București nu a dispus anchetarea sau arestarea șpăgarilor americani care au dat banii afaceriștilor români ca să ungă politicenii în vederea achiziționării programelor companiei americane. Ambasadorul de tip sovietic Klemm, care le știe pe toate și își dă cu părerea despre toate, în acest caz flagrant de injustiție tace mâlc, aproape complice. Situația pare de Kafka, arestezi și închizi pe cei care au primit șpagă, deci pe cei care ai voie să-i arestezi, cetățenii români, dar îi ignori cu desăvârșire pe corupții care au oferit șpaga, recte cetățenii americani. Și în aces caz românii sunt percepuți de justiție ca aborigenii din Africa, doar ei merită pedepsiți, nu și colonistul din metropolă.Se mai jusifică condamnările mici și pentru că Cocoș și compania și-au ținut gura și nu i-au dat pe americanii șpăgari în gât. Ei au rămas cu pedepse minuscule, imediat vor fi eliberați pentru că sunt deja de vreo un an în pușcărie, iar cum se știe anul de pușcărie e doar vreo opt luni considerat. Mai scriu niște cărți și prin luna mai îi vedem iarăți liberi. Așa că morala la condamnările minuscule în cazul Microsoft e clară: cine fură pentru americani scapă foarte ușor, bașca bonus și cu banii rămași în buzunare.

Ionuț Țene